"Ești o furtună creștină și ai nevoie de păgânismul meu (...) Îți vei aminti că ești inventatorul unor lucruri minunate și vom trăi împreună ca o mașină de pictat (...) ". Așa de pasional îi scria Salvador Dalí în vara anului 1928 prietenului său apropiat, Federico García Lorca. Era ceva special, "o iubire erotică și tragică în același timp din cauza incapacității de a o împărtăși" clarifica pictorul în 1986, într-o scrisoare către cotidianul El País.
El País prezintă compilația corespondenței dintre cei doi. Relația dintre aceste două genii, cu suișuri și coborâșuri, a avut loc între 1923 și 1936, și a dat naștere, pe lângă colaborări artistice, la o corespondență intensă. În 1925 cei doi artiști foloseau pentru prima dată sintagmele Dragă Salvador, Dragă Lorquito (Elba) - diminutiv de la numele lui García Lorca.
Sex și Literatură
Într-o scrisoare de-a lui Dalí către Lorca din 1928, comentând pe aspectul de "Balade țigănești", Dalí amestecă sex si critică literară: "Federiquito, în cartea ta (...) te-am regăsit pe tine, bestiuța din tine, bestiuță erotică, cu sexul tău și cu ochii tăi mici (...) degetul tău mare în strânsă corespondență cu p... ta ". (...) "Poezia ta ilustrează locurile cele mai comune, mai stereotipe și mai conformiste".
Corespondența este plină de desene și cărți poștale personalizate, ceea ce reprezintă un joc de seducție. Lorca dă ce e mai bun din el, încercând să-l impresioneze cu arta cuvântului pe Dalí, care vrea să se situeze la nivelul intelectual al poetului. Unul încearcă să-l prindă pe celălalt în plasă, iar celălalt se lasă vrăjit până la un anumit punct.
Nu este nimic explicit în scrisori, nici măcar o mențiune a tinerei Margarita Manso, cu care Lorca a avut relații sexuale, la cererea Dalí, condiție pe care pictorul i-a impus-o pentru a menține relații sexuale cu poetul. Sacrificiul lui García Lorca nu a ajutat pentru că Dalí nu a cedat.
Pictorul suprarealist, cu toate acestea, este conștient de atracția poetului și se joacă de mai multe ori cu referințe sexuale. Și totuși, poetul începe să apară în picturile lui Dalí după ce este executat. Și asta mai ales pentru că Dalí a rămas cu senzația că ar fi putut evita moartea lui Lorca. Credea că nu a insistat îndeajuns să meargă cu el în Italia în 1936. După ce a murit Gala, soția sa, pictorul s-a închis în sine și a încetat să mai mănânce. Singurele cuvinte pe care asistenta care avea grijă de el le-a înțeles au fost: „Prietenul meu, Lorca”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
