Sigur, să săvârșești o crimă în ziua de Crăciun nu e un puțin lucru. Orice crimă e condamnabilă din capul locului. Proces corect? Fără să intrăm în detaliile tehnice ale procesului, verdictul e că niciun proces stalinist nu a fost corect. Rezultatul și de cele mai multe ori execuția erau stabilite dinainte. Dar asta nu îl face pe Nicolae Ceaușescu nevinovat. Și în mod cert nu îl face nici un martir. Hipsterii care azi îl regretă pe Ceaușescu și îl martirizează, că așa e la modă, din restaurante capitaliste, unii dintre ei mari anticomuniști #hashtag prin Piața Victoriei, în timp ce postează pe Facebook prin WiFi de la McDonalds, sunt oglinda vie a eșecului ultimilor 30 de ani. Față de nostalgicii care au tras foloasele vechiului regim și care regretă comunismul, ei sunt victimele propriei inculturi generate de un sistem defect, chiar dacă România de azi arată infinit mai bine decât în 1989 sau în 2000.
Un popor măcelărit, căzut în păcat în prima zi de Crăciun
O greșeală pe care o facem cu toții e că judecăm faptele petrecute în Istorie din perspectiva realității pe care o trăim. În decembrie 1989 ura împotriva celui care și-a îngenuncheat și măcelărit propriul popor era atât de mare încât întreaga Românie a căzut în păcat. Moartea lui Ceaușescu a fost primită cu un entuziasm de nedescris de români, care au închis ochii în fața crimei săvârșite în prima zi de Crăciun. Toate acestea au fost coroborate cu factorul politic. Să nu ne ascundem după deget. Execuția dictatorului a venit ca o mânușă pentru cei care au preluat puterea în 1989 și care aveau tot interesul să scape de Ceaușescu. Sunt cei care au aplicat lovitura de stat Revoluției pe care românii au pornit-o din setea de libertate, foame, frig și din cauza mizeriei morale în care i-a scufundat Ceaușescu. Nu doar frica de ”teroriștii” securiști care încercau readucerea lui Ceaușescu la putere i-a mânat să-l execute pe dictator. A fost puțin din toate. Și mai mult din fiecare.
Ceaușescu a cântat Internaționala în drumul spre execuție
Potrivit relatărilor celor din plutonul de execuție și a celor care au participat la execuția lui Ceaușescu, dictatorul a cântat Internaționala în drumul spre eșafodul din cazarma de la Târgoviște. Nu a apucat decât „Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii, / Voi, osîndiţi la foame, sus! / Să fiarbă-n inimi răzvrătirea, / Să-nceapă al lumii vechi apus!”, primul vers din infama Internațională socialistă. Indirect, cei care azi îl regretă, fredonează fără să își dea seama versurile Internaționalei socialiste.
Hipsterii care votează în sondajele sociologilor „Nicolae Ceaușescu, cel mai bun președinte al României” sau că „în comunism se trăia mai bine”, doar pentru că așa e la modă, poate că habar nu au că părinții lor stăteau la cozi de la ora 04:00-05:00 dimineața, fără să știe dacă apucă cele câteva grame de alimente oferite de cartela partidului, pe care oricum le ”savurau” în frig și întuneric, pentru că partidul oprea curentul electric în încercarea de a face economie. Că erau oameni în țara asta care își trimiteau copiii la o coadă, în timp ce ei stăteau la alta în speranța că poate apucă ceva. Copilării și vise distruse din fașă. Că opiniile politice de azi de pe Facebook nu erau decât o utopie în umbra temutei Securități care te aresta și tortura pentru propagandă anti-socialistă sub acuze de infracțiuni de drept comun. Că programul la televizor dura câteva ore, timp în care propaganda îi preaslăvea cultul personalității ”celui mai iubit fiu al poporului”. Nu e niciun populism. E doar imaginea României lui Nicolae Ceaușescu pe care numai teribiliștii și inconștienții o regretă.
Azi facem parte din Uniunea Europeană și NATO și datorită victoriei Revoluției și morților care s-au jertfit fără să simtă gustul libertății.
Miturile comunismului, o capcană pentru noua generație. ”Înainte se trăia mai bine”
Mă lasă absolut rece argumentele propagandei comuniste, precum ”România și-a plătit datoria externă”, ”înainte nu era șomaj, fiecare avea un loc de muncă”, ”înainte fiecare avea o locuință”. Imbecilități pentru naivi.
Ceaușescu și-a obligat în anii '80 poporul să îndure frig, foame și disperare. Totul din dorința irațională de a achita datoria externă. Considera o reeșalonare, o înfrângere ideologică în fața capitalismului. Dacă mai aștepta câțiva ani, România ar fi fost iertată parțial de datorii, precum alte state comuniste. A făcut-o fără nicio remușcare, și-a plătit funia cu care a fost spânzurat. Nu înainte să își masacreze poporul în decembrie ‘89. Economistul K. Rogoff semnala cât se poate de corect: „Faptul că o țară poate să își plătească datoria nu înseamnă neapărat că trebuie să decidă să facă asta”. Touche.
În ceea ce privește ”înainte fiecare avea un loc de muncă”, regimul proceda la ”șomajul mascat”, adică supradimensionarea numărului de angajați, un alt factor al colapsului care a urmat. Apoi mitul ”locuințelor”. Partidul și-a făcut un obiectiv din mutarea populației din mediul rural în mediul urban. O urbanizare forțață, în blocuri fără canalizare, fără încălzire sau apă curentă, și care erau oferite în mare parte tot prin credite. Și sunt doar câteva din crimele lui Ceaușescu împotriva românilor.
Ceaușescu a fost asasinat în ziua de Crăciun, dar Ceaușescu a asasinat în zilele Crăciunului
Armata, Securitatea, Miliția, toți au tras până în 22 decembrie, din ordinul direct al lui Nicolae Ceaușescu. Au murit 272 de oameni, alte sute au fost răniți. Români autentic revoltați au fost arestați și torturați de Securitate. Ceaușescu a instaurat ilegal ”starea de necesitate” împotriva românilor, iar CPEx al P.C.R. s-a angajat să ”lupte”, așa cum o demonstrează stenogramele, adică să tragă, până în ultima clipă, până pe 22 decembrie 1989.
Poate că apostolii ”martiriului ceaușist” nu știu de cei 43 de morți din zilele de 16-18 decembrie de la Timișoara, care, în ”Operațiunea Trandafirul”, au fost extrași din morga spitalului de către Securitate, duși la București, incinerați în crematoriul Cenușa în mare secret iar cenușa lor aruncată într-un canal din Popești-Leordeni. Fapt de un macabru unic în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Priviți familiile acestora în ochi și regretați apoi comunismul!
Cert e că Ceaușescu a fost executat după un simulacru de proces. Iar o crimă nu justifică o altă crimă. Dar, la trei decenii de la Crăciunul în care românii și-au luat cu prețul sângelui rația de libertate, reabilitarea lui Nicolae Ceaușescu nu e doar revoltătoare, ci mai ales înspăimântătoare. Ea riscă să nască un precedent periculos.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
