Supranumit şi „purtătorul de biruinţă”, Sfântul Gheorghe simbolizează biruinţa asupra Satanei şi este un sinonim al curajului, fiind patronul multor armate din lume. Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Angliei, dar şi al Moldovei lui Ştefan cel Mare. Voroneţul, „Capela Sixtină a Orientului”, are hramul Sf. Gheorghe, iar pe steagul Moldovei trimis de către Ştefan cel Mare la Mănăstirea Zografu, de la Muntele Athos, este brodată imaginea Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Decapitat în anul 303, din ordinul împăratului Diocleţian, Sfântul Gheorghe a fost ulterior canonizat. Rămăşiţele sale pământeşti au devenit moaşte.
Istoria menţionează că o mică, infimă parte din corpul Mucenicului se află într-o biserică din Atena, iar Vaticanul susţine că posedă şi el o bucăţică. Capul sfântului a dispărut însă fără urmă, el fiind localizat în secolul al XII-lea în Kosovo, iar de aici în Karlovat, Athosul sârbesc. De aici a dispărut şi i s-a pierdut urma pentru aproape 600 de ani.
După tragedia sârbă de la Câmpia Mierlei, pentru a evita capturarea moaştelor de către turci, despoţii şi călugării sârbi au adus capul Sfântului Gheorghe pe pământ românesc. Moaştele, lanţurile cu care se presupune că a fost încătuşat şi icoana făcătoare de minuni din tronul Maicii Domnului au fost aduse în Biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe, din Bîrda, judeţul Timiș.
Pentru a fi ferite de ochii lumii, păstorii mănăstirii au păstrat un secret absolut asupra moaştelor. De secole, capul Sfântului Gheorghe se află în Biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe sau Mănăstirea Despotului Brancovici din satul Bîrda, comuna Gătaia, judeţul Timiș.
„În 2002, de la un specialist în istoria religiilor, am primit o informaţie care nu părea verosimilă. În judeţul Timiş, se găseşte craniul Sfântului Gheorghe. Mănăstirea Sfântul Gheorghe, care îl adăposteşte, este una din cele cinci mănăstiri ortodoxe sârbeşti de pe teritoriul României. Nicăieri în toată istoriografia bisericească, în miile de cărţi despre ortodoxie, nu este menţionat acest fapt senzaţional. Totuşi, am început verificările. Documentare, biblioteci, interviuri. Nimic nu arăta că informaţia poate fi reală. Despre o rămăşiţă din trupul Marelui Mucenic se ştie că se află în Atena, iar alte mărturii nu păreau a exista. E imposibil să nu se fi aflat, să nu fie menţionat undeva acest lucru, ne şopteşte cineva, vârându-ne îndoiala în suflet“, povesteşte Florian Bichir în „Vânătorul de minuni“
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
