Iată analiza politică scrisă de europarlamentara PSD Claudia Țapardel pentru dcnews.ro:
Nu este ușor să vorbești despre Sănătate. Sistemul este stufos, subfinanțat, cu baze vechi și șubrede. În același timp sănătatea nu este un sistem transparent. Fără să fii de specialitate (cu 6 ani de medicină măcar) opinia ta este trecută la “și altele”.
Este și mai greu să vorbești despre sistemul de sănătate atunci când ești om politic. Aproape imediat ce emiți o opinie, cenzorii se reped să o catalogheze ca fiind politicianistă și deci lipsită de onestitate.
Dar ce te faci atunci când trebuie să vorbești, pentru că vezi că un sistem monolit nu poate da răspunsuri unor oameni paralizați de frică pentru că se gândesc numai la faptul că își pot pierde copiii din cauza unei boli invizibile?
Numărul copiilor afectați de o infecție misterioasă în Argeș ajunge la 30. Numărul celor care își pierd viața din aceleași cauze ajunge la 3. Cauze identificate pentru criză: 0.
Nota bene: nu emit o opinie politică pe acest subiect. Indiferent de repercusiunile pe care o criză de amploarea aceasta le poate avea asupra conducerii ministerului, indiferent dacă ministrul Achimaș își va da sau nu demisia și fără nici o legătură cu oportunitatea depunerii unei moțiuni simple pe sănătate de către PSD, esența discuției rămâne centrată pe simplul fapt: este sănătos sistemul nostru de sănătate?
Tragediile care au cuprins România în ultima perioadă au dat de gândit. Am crezut că sistemul va începe să reacționeze și să fie regândit, din interior, pe alte norme de performanță și siguranță. Așa am crezut cu toții, dar realitatea pe care o vedem astăzi este cu totul alta. Este realitatea unui sistem de sănătate bolnav care nu are răspunsuri la cele mai fundamentale probleme și întrebări ale pacienților.
Chiar în momentul în care scriu această opinie, informația momentului este că specialiștii de la Centrul de Control European al Bolilor au început ancheta epidemiologică din Argeș (la peste 13 zile de la izbucnirea crizei). Tardiv, dar binevenit.
Mai mult decât atât, reprezentanții ministerului Sănătății ne îndreaptă către Biroul de Presă al Centrului dacă avem nevoie de informații. Cu alte cuvinte, “nu ne deranjați pe noi, acum puteți să vorbiți numai cu europenii.”
Comunicarea ministerului a fost și rămâne dezastruoasă, fără nici un fel de empatie și fără nici un fel de responsabilitate. Ministrul Sănătății cât și ceilalți vectori de mesaj neglijează cel mai important rol al comunicării în acest caz: asigurarea populației din România, că în eventualitatea unui caz similar, sistemul va reuși să facă față oricărei situații de criză, și că bebelușii din România sunt în siguranță.
Revenind. Boala sistemului de sănătate este endemică, la fel ca în cazul din Argeș. Viroze infecțioase răpesc viața tinerilor din București, Argeș, Teleorman, Cluj, Sibiu sau Hunedoara. Într-o singură săptămână, o banală gripă a adus moartea pentru 21 de oameni. Atenție! Cu vârste cuprinse între 15-49 de ani. Răspunsul ministerului nu numai că nu există, este doar unul statistic, un anunț sec al bilanțului victimelor.
În acest moment nu avem nici un fel de garanție că o epidemie, o infecție sau o bacterie poate fi descoperită, izolată și tratată în România fără să existe victime, într-un interval de timp decent, fără bâjbâieli, fără experimente, cu răspunsuri clare și asumate din partea autorităților.
Într-un univers paralel se vorbește în mediul politic despre o lege a prevenției în sănătate, care ce face? Pune la plată românii care au refuzat un tratament preventiv sau o analiză pentru toate costurile ulterioare din sănătate. Aplicabilitatea acestei legi este nu numai cinică dar și criminală pentru foarte mulți români, care ajung într-o stare precară de sănătate tocmai din lipsa de venituri!
Avem nevoie de prevenție în sănătate, dar prin educație, nu prin pedepse pecuniare aplicate tocmai pacienților care se află în suferință. Aberația legislativă care circulă încă în procedura parlamentară este prima dovadă că direcția din care vin soluțiile pentru starea actuală a sistemului de Sănătate este greșită.
Trebuie să ajungem să importăm soluțiile europene la probleme românești din Sănătate. Să lucrăm pentru a aduce standardele din spitalele occidentale în România. Să aducem veniturile personalului medical de aici, la un nivel considerat decent. Să tratăm pacienții cu respect și considerație și familiile lor cu grijă și empatie.
Dacă sistemul de Sănătate este bolnav este de datoria Guvernului să găsească în primul rând cauzele bolii și să le trateze, pe rând, până când starea sistemului se remediază. Aveam un început promițător. Redeschiderea spitalelor și deblocarea posturilor din Sănătate au fost două măsuri bune la sfârșitul anului 2011. Creșterea veniturilor personalului medical sau bursele pentru rezidenți sunt încă două dintre măsurile care promiteau bine în sistem, nu mai devreme de anul trecut.
Important este să știm ce vrem. Un sistem de Sănătate european, performant, sănătos și sigur. Un sistem care să ofere răspunsuri. Un sistem cu administratori performanți și responsabili. Un sistem care să ofere siguranță și să emane încredere? Cât de departe suntem de acest ideal? Vă las pe voi să hotărâți.
*Titlul de homepage și lead-ul aparțin redacției. Textul și titlul aparțin autoarei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
