Traian Băsescu nu este Ceaușescu. Nu-l văd, de exemplu, intonând Internaționala Populară în timp ce merge, demn, spre cabina de vot, la referendum. Dimpotrivă, îl văd agățându-se cu degetele de tocul ușii, târguindu-se până în ultima clipă, trăgând nădejdea că va fi, din nou, scăpat de o forță superioară, sau de un blat de ultimă oră, încheiat cu un duplicitar de ocazie.
Nici ca dictator nu a fost mare lucru de capul lui. Nu trebuie să se scuze, cum a făcut-o în intervenția cu românii. Ce e un dictator, de fapt? Conform dicționarului: ”un conducător de stat care dispune de puteri politice nelimitate”. La figurat, discutăm de ”o persoană care are o conduită autoritară, care caută să-și impună cu orice preț voința”. În ceea ce privește sensul figurat, nu are ce să mai nege, e taman pe taman. Ar putea să-și treacă definția în CV.
Dar despre puteri nelimitate concentrate în mâinile unui singur om nu putem vorbi. Poate în mâinile unei singure instituții…dar despre teoriile conspirației, altă dată. Să rămânem strict la fapte.
Ca să fie dictator, Băsescu avea nevoie de câțiva oameni. Boc, ca să concentreze și puterea Executivului. Cât timp această putere se afla în mâna lui Tăriceanu, acuzația de dictator a fost mai rar rostită decât cea de machitor. Concentrarea e bună, dar are și dezavantaje. Cel mai semnificativ ar fi acela că trebuie să te bazezi pe un om ca Boc, ca să poți dicta. Altceva nici nu mai e de adăugat. Doar mirarea că au rezistat atât.
Ca să concentrezi puterea politică a legislativului ai nevoie, de asemenea, de tot felul de boci care să ți-o pună într-o singură mână. Anastaboaca, KelEmilul și câți alții ca ei. Fiecare în parte, nu înseamnă nimic. Împreună, servesc la concentrarea puterii, dar altceva ce să mai facă? Habar n-au. De aia și merge prost, dar, stai, că nu s-a rezolvat cu dictatura.
Mai trebuie un dosar ici, ceva lăcomie dincolo, clientelism, servilism și astfel concentrezi vreo câțiva procurori, doi-trei judecători, adică o altă putere a statului…până îți iese de-o dictatură pitică, șubredă și nașparlie, care abia-abia se mai ține în cele 10 voturi ale UNPR.
De aceea o să-l apăr pe Băsescu, când o crăpa șandramaua, la fel cum m-am opus la arestarea preventivă a lui Becali, de exemplu. Nu e de vină doar șeful clanului, fiecare membru al bandei este responsabil pentru că l-a pupat în cur și s-a lăsat călcat în picioare pentru o funcție sau alta.
Nici poporul nu e de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. În 2004, funcția de președinte i-a fost dată de electorat lui Băsescu , iar cea de premier lui Năstase, ca să fie sigur românul că nu va exista nicio concentrare într-o singură mână. În 2009, au ales judecătorii de la Curtea Constiuțională. Apropo, să nu-i uităm nici pe ei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
