Au trecut 19 ani de la moartea lui. Să ne amintim de Petre Țuțea

Petre Țuțea s-a născut în anul 1902 la Boteni, în judeţul Argeş, în familia unui preot. Supranumit un Socrate român, Țuțea și-a lăsat amprenta asupra culturii românești, făcând parte, în anii 30, din valul de intelectuali reuniţi în jurul lui Nae Ionescu: Constantin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu.

A studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929). Trei ani mai târziu, 1932, fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. În 1933 este referent în Ministerul Comerțului și Industriei, instituție care în 1936 își va schimba numele. Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde se întâlnește cu Nae Ionescu.

Între 1935 a publicat Manifestul revoluției naționale, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță și până 1948 a colaborat cu mai multe ziare. A scris articole de economie politică, în special, la ”Cuvântul”, ziar condus de Nae Ionescu. De asemnea, în aceeași perioadă, Petre Țuțea a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior, în Ministerul Războiului și director de studii în Ministerul Economiei Naționale

A fost arestat de către autoritățile comuniste impuse de sovietici și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953). Pe 22 decembrie 1956 a fost, iarăși, arestat, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale și a fost condamnat la 10 ani închisoare, în 1957. I s-a intentat un nou proces în 1959, în urma căruia a fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.

A fost eliberat în timpul amnistiei din 1964. Cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Țuțea a fost urmărit în permanență de securitate, care a efectuat numeroase descinderi în locuința sa modestă. Comuniștii i-au luat o mulțime de manuscrise, studii și materiale, printre care și o copie a proiectului Prometeu.

Către sfârșitul vieții a început o Antropologie creștină concepută schematic în șase capitole: 1. Problemele sau Cartea întrebărilor; 2 . Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice; 3. Stilurile sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor, sau Omul estetic; 4. Științele, sau Disciplinele spiritului omenesc; 6. Dogmele sau Situarea spiritului în imperiul certitudinii.

Din cauza persecuției a publicat foarte puțin înainte de 1989, însă imediat după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile. A murit pe 3 decembrie 1991, la vârsta de 89 de ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News