La mai bine de trei ani de la moartea Anei Oroș, femeia de 43 de ani ucisă de o haită de câini în zona Lacul Morii, dosarul a fost închis definitiv. Instanța a confirmat soluția procurorilor, iar nimeni nu va fi tras la răspundere penală pentru tragedia care a lăsat în urmă un copil de 14 ani.
Cum a murit Ana Oroș: atacată de câini după o alergare la Lacul Morii
Ana Oroș a murit în 21 ianuarie 2023, atacată de câini, pe un teren de lângă Lacul Morii. Ieșise să alerge pe digul Lacului Morții, lângă cartierul Giulești. Când a terminat, a luat-o pe un câmp, spre intrarea în cartier, când o haită de câini a atacat-o. O mușcătură i-a secționat artera femurală. Hemoragia a ucis-o în câteva minute.
Ana avea 43 de ani, era inginer de cercetare în inginerie sanitară și protecţia mediului și lucra ca expert la Direcția de Mediu a Primăriei Capitalei. Era mama unui băiat de doar 14 ani. Divorțată. La peste 3 ani de la moartea Anei Oroș, Judecătoria Sectorului 6 a închis dosarul. Pentru moartea Anei Oroș nu va plăti nimeni pentru că ”fapta nu este prevăzută de legea penală”.
Atacată și cu opt luni înainte. Cele două dosare au fost conexate
Dosarul morții Anei Oroș era format, de fapt, din două dosare. Cu 8 luni înainte de a fi omorâtă de câini, Ana mai fusese atacată o dată, ajunsese la spital în stare gravă. Atunci, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a deschis ”dosar penal cu privire la infracțiunea de neluare de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane” scrie Libertatea. Cele două dosare au fost conexate și s-a ajuns, după 2 ani și 4 luni, la ”fapta nu e prevăzută de lege”.
De fapt, judecătorii au apreciat că nimeni nu se face vinovat, confirmând decizia procurorilor:
- nici ASPA care nu a ridicat câinii maidanezi- nu are competenţe pe proprietate privată
- nici proprietarii terenului neîmprejmuit şi necurăţat: ei au depus cerere la Primărie, dar zona e inundabilă și pot face împrejmuire doar prin înțărușare, spunea Ciprian Ciucu. PUZ-ul Sector 6 l-ar contrazice, terenul pe care a murit Ana fiind zonă mixtă.
Citește și: Ana Oroș a fost ucisă pe o proprietate privată a unei companii imobiliare
Fiul Anei a încercat redeschiderea anchetei, dar a pierdut definitiv
Parchetul de pe lângă Tribunalul București este cel care a decis inițial clasarea dosarului. Fiul Anei, reprezentat legal de tată, a făcut plângere împotriva soluției procurorilor. În martie, anul acesta, Judecătoria Sectorului 6 i-a respins cererea de redeschidere a anchetei. Decizia este definitivă.
Mesaj sfâșietor al unei femei care a cunoscut-o pe Ana
O internaută, cunoștință a Anei Otvoș, scrie pe rețelele sociale:
”Când am cunoscut-o eu, pe munte, Ana purta o băsmăluță, să-i ascundă creștetul capului tuns scurt, pe alocuri chilug, cu porțiuni pline de cicatrici, de la un alt atac al câinilor, căruia i-a supraviețuit. La al doilea n-a mai avut noroc. N-a mai trecut nimeni prin preajmă, cum s-a întâmplat prima oară, când doi bicicliști i-au sărit în ajutor.
Am retrăit, văzându-i fotografia, șocul resimțit când am aflat de la televizor că a murit. Nu-mi venea să cred. Vorbisem cu ea de curând, să mergem împreună la munte. N-am mai apucat.
Aflu azi, din articol, că nimeni nu va plăti pentru ce a pățit Ana. Procurorii au decis că nu e nimeni vinovat pentru moartea ei. Asta, deși ”atacul s-a produs datorită unor circumstanțe nefavorabile”, pe care proprietarii acelor terenuri, dar și autoritățile locale, aveau obligația legală să le elimine, scrie Adriana.
(...)
Un fel de țară a nimănui
Fac eforturi să nu plâng. Nu, n-am fost prietenă cu Ana, doar ne-am cunoscut, am urcat o dată pe munte, ne-am mai dat, după, mesaje din când în când. Dar mi-a plăcut foarte mult de ea, era un om cald, deschis și direct. Îmi amintesc c-am tot vorbit, despre băiatul ei de 14 ani (era tare mândră de el), despre joburile pe care le-a avut, despre cât se pregătise pentru un concurs pe care-l dăduse la Primăria Capitalei (a aflat că trecuse o etapă importantă chiar când eram pe munte, Doamne, cât s-a bucurat), planuri de viitor, lucruri prin care trecuse.
După moartea ei, pe care încă n-o asimilez bine, de câte ori urc pe Tache spre Omu, traseul pe care l-am făcut cu ea, îi aud vocea. Îmi amintesc cum am mâncat zmeură împreună, pe săturate, cum am vorbit și am râs.
Ana a murit. La fel ca multe alte Ane care mor în țara asta pentru că, pur și simplu, a ajuns un fel de țară a nimănui, în care nimeni nu își face treaba și în care nimeni nu pățește niciodată nimic pentru consecințele inacțiunilor lui. E efectiv copleșitor”.