România se află în fața unui pericol pentru viitorul său intelectual: uniformizarea prin standardizare și sufocarea actului educațional sub mormane de hârtii inutile. Creativitatea și gândirea critică reprezintă singurele arme în fața algoritmilor de inteligență artificială, iar școala românească riscă să se transforme într-o fabrică de executanți, unde „libertatea intelectuală este sacrificată pe altarul statisticilor și al birocrației”, avertizează prof. univ. dr. Radu Gologan, președintele Societății de Științe Matematice din România, invitatul prof. univ. dr. Sorin Ivan la emisiunea DC Edu, de la DC News și DC News TV.
În loc ca profesorii și directorii de școli să își concentreze energia pe conținutul lecțiilor și pe relația cu elevul, aceștia au devenit „sclavii unor proceduri administrative nesfârșite” care „parcurg o spirală a absurdului”. Profesorul Radu Gologan semnalează un paradox tipic românesc care distruge inițiativa în școli și blochează orice tentativă de reformă.
„La noi, din păcate, în toate domeniile, când se vrea o măsură de debirocratizare, asta duce la creșterea birocrației. Asta e ca gluma aceea, știți: 'debirocratizăm, dar facem un birou care se ocupă de debirocratizare', adică ai mai adus niște oameni care să facă hârtii”, observă critic președintele Societății de Științe Matematice din România.
Această birocrație a invadat și mediul academic superior și distruge autonomia universitară și timpul dedicat cercetării și predării de calitate.
„Eu observ în învățământul superior acest lucru. În învățământul superior, unde acum cinci ani de zile era cât de cât rezonabil, acuma se apropie de ce se întâmplă în învățământul preuniversitar. Toată ziua hârtii, toată ziua rapoarte pe care nu le citește nimeni, pe care nu le ia nimeni în seamă”, explică cu amărăciune profesorul universitar.
Consecința acestui asalt birocratic este declinul motivației profesorilor de a performa la catedră. Când timpul și energia unui dascăl sunt amanetate complet completării de tabele, rapoarte de progres, fișe de autoevaluare și analize redundante, primul sacrificat este elevul din bancă.
„Toată ziua hârtii, toată ziua rapoarte pe care nu le citește nimeni, pe care nu le ia în seamă și care provoacă și enervare și un fapt grav: inapetența. Profesorul nu mai este atât de dispus și de plecat să își facă datoria la clasă, se gândește la altceva, cum să facă hârtia. Vine obosit că se gândește toată ziua că trebuie să facă raportul cutare”, avertizează profesorul Radu Gologan.
Această presiune imensă se transmite inevitabil și asupra conducerii școlilor. Directorii marilor colegii naționale sunt copleșiți de probleme logistice și administrative și sunt obligați în același timp să își susțină și norma didactică.
„Directorii au foarte multe ore mai nou, presiunile sunt imense în domeniul ăsta. Se pierd preocupările pentru esența educației, pentru conținut”, atrage atenția fostul coordonator al lotului olimpic național.
Prof. Gologan: „E prea mult! Evaluările nu trebuie făcute la nivel național”
O altă anomalie majoră semnalată de președintele SSMR este frecvența sufocantă a testărilor, simulărilor și evaluărilor centralizate la care sunt supuși elevii, în special cei din clasele mici. Această avalanșă de examinări formale nu face decât să streseze copiii și să priveze profesorii de libertatea de a-și învăța elevii într-un ritm firesc.
„Copiii simt asta... nu numai că simt, dar sunt și toate aceste teste care se dau la nivel național să-i verifice, simulări și așa mai departe, evaluări periodice. A doua parte: e prea mult! E prea mult”, exclamă profesorul Gologan.
Soluția, în opinia sa, constă în redarea autorității și a încrederii către școală și către profesorul de la clasă, cel care își cunoaște cel mai bine elevii.
„Profesorul trebuie să fie stăpân, sau școala, pe locul lor. Evaluările astea nu trebuie făcute național, să hotărască școala ce face, sau clasa, sau profesorul ce face cu clasa lui. Înainte nu erau atâtea evaluări și nu suntem nostalgici”, subliniază invitatul lui Sorin Ivan, care condamnă goana modernă după testări infinite care nu măsoară, de fapt, nimic valoros.
VEZI ȘI: Cum a devenit formarea profesorilor o afacere: Problema despre care nu vorbește nimeni / video
De ce testele standardizate ucid mințile sclipitoare
Sistemul românesc de evaluare trece printr-o derivă. Examenele naționale (Evaluarea Națională și Bacalaureatul), în loc să evalueze capacitatea de adaptare, logica aplicată, creativitatea și structura cognitivă a elevului în fața noului, au devenit „teste de recunoaștere a unor șabloane rigide, rezolvate prin algoritmi memorați mecanic”.
„Calitatea, felul în care sunt alcătuite testele examenelor noastre, cel puțin la matematică, nu verifică competențele de gândire dobândite și competențele de a realiza noul, de a te descurca într-o situație dată. Verifică niște algoritmi, unii mai simpli, alții mai complicați, și promovează niște abordări standardizate, limitate”, adaugă prof. univ. dr. Radu Gologan.
Această standardizare blochează tocmai copiii extrem de inteligenți, care posedă o gândire liberă, creativă și divergentă.
„Sigur că aceste abordări standardizate fac ca să poți măsura mai bine diferențe și ce se întâmplă și evoluții, dar limitează libertatea gândirii enorme! Sunt copii foarte inteligenți care s-ar descurca foarte bine într-o situație în care ar fi puși în fața unei probleme în care să se gândească ce aplică din ce a învățat, să-și elibereze gândirea, și care nu suportă o chestiune formală, pentru că ei fac un anumit tip sau anumite tipuri de exerciții, numai pe acelea, pentru că așa se dă la evaluarea națională”, explică profesorul.
Dresajul educațional atinge cote absurde în preajma examenelor mari, unde elevii cunosc pe de rost șabloanele rezolvărilor până la detalii de organizare structurală.
Planurile guvernamentale de a implementa o platformă masivă de testare standardizată la nivelul întregii țări, prin care toate notele și evaluările elevilor să fie aliniate unor bareme și indicatori naționali rigizi, sunt privite cu scepticism și îngrijorare de către Radu Gologan.
„Eu cred că școala și profesorul trebuie lăsați liberi să își facă treaba cum vor, și atunci va progresa nu numai școala, dar și profesorul și copilul. E foarte important”, pledează profesorul [17].
Pericolul uniformizării și al mediocrizării
Când programa școlară și examenele sunt concepute exclusiv pentru a fi accesibile și ușor de cuantificat prin teste standardizate, excelența este eliminată, iar copiii supradotați sunt abandonați într-un sistem care nu le oferă nicio provocare intelectuală.
„Mie mi se pare că, din păcate, evoluăm spre această paradigmă a uniformizării, a standardizării, și cred că și a mediocrizării. Și mai e ceva cu această idee a uniformizării: gândiți-vă că sunt cred că zeci de mii de cazuri de copii dotați intelectual extraordinar care nu sunt ajutați să ajungă să folosească pentru societate inteligența lor”, trage un semnal de alarmă deosebit de grav prof. univ. dr. Radu Gologan.
Dacă un copil excepțional dintr-o zonă rurală sau defavorizată este lăsat într-un sistem uniformizat, fără instrumente specifice care să îi stimuleze inteligența, potențialul său se stinge iremediabil.
„Dacă îl ții într-o școală din asta unde toți nu sunt interesați de matematică de vârf și nu se face, copilul ăla se pierde. Am descoperit de foarte multe ori copii excepționali de la țară, uneori chiar i-am ajutat și noi, societatea, și alte persoane care s-au ridicat din niște locuri în care nu credeai că vor produce intelectuali de vârf”, conchide președintele SSMR.