Președinte CJ, o misiune imposibilă

Doi președinți de CJ au decedat în două luni de zile. Alți vreo 30 au probleme cu Justiția. Lor li se adaugă primari de mari orașe, plus, se aude, vreo 2-3 primari de sector din București.

Acuzațiile pe care le aduce DNA-ul sunt, în general, lucruri cunoscute de toată lumea: licitații trucate, contracte date firmelor de casă, autorizații ilegale sau retrocedări. Practic, România ultimilor 25 de ani, confruntată acum cu o instituție care a devenit eficientă, DNA, și care îi "ascunde" pe d-nii președinți cu legea în mână. În ritmul actual, nu știu dacă va mai fi vreun președinte de CJ sau primar de mare oraș care va prinde în funcție localele din 2016. Foarte bine, veți spune. Să se facă curățenie!. Problema este că dacă actualul proces desfășurat de Justiție nu este urmat de un efort legislativ, de renunțare la ipocrizia politică, de transformări importante ale administrației, DNA va aresta pe bune și viitori președinți de CJ de după 2016.

Pe scurt, un președinte are un salariu de 1.000 de euro pe lună, birou și mașină de serviciu. Numai campania electorală proprie îl costă câteva sute de mii de euro, asta pentru a fi foarte modești. Urmează, înaintea obligațiilor față de alegători, obligațiile față de partidul care îl susține. Orice președinte are un grup de oameni din partid pe care din start îi angajează după alegeri prin deconcentrate. Din capul locului, este un lucru ilegal și DNA-ul poate interveni la orice lider local din această țară. De fapt, oamenii nu lucrează pentru administrație, ci pentru partid. Apoi, urmează campaniile electorale pentru parlamentarii din județ - la care contribuie și președintele – mai sunt materialele publicitare și parangheliile locale. Lumea s-a mai sofisticat și fiecare baron sau baronet local are și o publicație sau chiar o televiziune locală. Măcar așa, să sperii adversarii politici.

Toate aceste lucruri costă bani. De unde vin acești bani? De la firmele de casă. Toată lumea știe, îi acceptă sau nu dar, iată, nevoile de modernizare reală a statului au împins DNA-ul în zonă. Cum vor sta lucrurile de acum încolo? Nu se vor mai face campanii electorale? Românii nu sunt la fel de bogați ca americanii ca să doneze deschis bani partidelor politice. Nici companiile românești, atâtea câte au mai rămas, nu pot dona bani cu nemiluita politicienilor, așa cum fac companiile americane. Și asta fiindcă în America companiile sunt acoperite de lege – fenomenul se numește lobby – iar în România lucrurile sunt penale și se numesc trafic de influență. Imobilitatea politică vizavi de fenomenul real ce se petrece în Justiție duce cu gândul la faptul că, dintr-un motiv sau altul, cineva acolo sus speră sau știe că se va opri curățenia. Altminteri, normal ar fi să bagi în dezbatere publică și să propui legi prin care finanțarea partidelor politice să devină un proces transparent, prin care campaniile electorale să se desfășoare în mare parte cu bani albi, în care criteriile de atribuire a lucrărilor publice prin licitații să țină seama și de necesitățile de ocupare a forței de muncă locale, de consolidare a capitalului românesc, de reducere, măcar în parametrii mediei europene, a jafului care a avut loc până acum.

Interesant este că, până în prezent, acțiunile DNA nu au dus la scăderea prețului pe km de autostradă, ci pur și simplu la blocarea semnării hârtiilor de către funcționarii publici. Este ceea ce a semnalat însuși premierul României, dl Victor Ponta. În absența altor măsuri legislative, profunde, probabil că funcția de președinte CJ sau de primar trebuie însoțită odată cu obținere mandatului nu doar de înmânarea tricolorului și ștampilei, ci și a cheii de la pușcărie. Posibil de evitat în acest moment doar printr-un noroc chior.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News