Iată ce să nu îi spui niciodată copilului tău, conform psihologului Dana Crişan.
1. „De ce nu poţi fi şi tu ca şi ceilalţi”
"Comparându-l cu alt copil, asta va pune o presiune şi o tensiune intrapsihică, se va simţi nevalidat, neconform. Asta creează neîncredere în el, imaginea despre sine are de suferit”, explică psihologul.
Ce să-i spui în loc: „Asta nu îl validează pe copil. În loc să-l compari cu alţii, mai bine îi spui că eşti alături de el, îl stimulezi şi îl ajuţi să obţină şi el rezultatele dorite. Trebuie să existe recompense şi întăriri pozitive într-un comportament, inclusiv cu stimulare cu mici recompense sociale gen: „bravo”, „uite, asta ţi-a ieşit foarte bine”. Îi încurajezi pozitiv un comportament, o abilitate, o competenţă”, mai spune ea.
2. „Eşti prost/nu eşti în stare de nimic”
„Niciodată nu trebuie să-i spui că e prost, că nu e bun de nimic sau alte asemenea expresii. E momentul ca părintele să încerce să obţină pentru el un mai bun control şi management emoţional. Uneori, părinţii fac proiecţii cu propriile neîmpliniri şi frustrări, iar copilul suferă în relaţia cu părintele său. Dar ca părinte, trebuie să îţi reglezi imaginea despre aşteptări. Să fie o concordanţă între aşteptările lui şi ceea ce este capabil copilul să realizeze”, mai explică psihologul.
„În loc de asta, îl poţi încuraja, să-i spui „hai că poţi”, „ştiu că eşti puternic”, „sunt aici să te ajut dacă ai nevoie”, „nu-i nimic dacă nu a ieşit acum, data viitoare facem un plan pentru a avea şanse mai mari să reuşeşti”, mai explică ea. „Nu ca o pedeapsă, nu să se simtă vinovat.”
3. „Nu te mai iubesc dacă nu eşti cuminte“
Niciodată nu-i spune copilului tău că dacă nu e cuminte, sau dacă nu face ceea ce îi ceri, nu îl mai iubeşti. „E o condiţionare care inhibă foarte mult. Limbajul iubirii între părinte şi copil este bazat pe conectare, iubire necondiţionată. Nu poţi să-i spui „eu te iubesc numai dacă faci asta sau dacă eşti întrun anume fel”. Aduce neîncredere, nevalidare, complex de inferioritate. El crede că nu poate, că nu e suficient de bun, că nu e conform. Că nu poate fi iubit decât dacă face pe placul celorlalţi”, mai explică Dana Crişan.
Potrivit psihologului, poţi să-i spui „te iubesc indiferent ce s-ar întâmpla, dar asta nu înseamnă că nu te voi corecta, dacă e nevoie”. „E o diferenţă de nuanţă. Nu îl condiţionezi cu iubirea, îl iubeşti necondiţionat, dar îl poţi corecta la nevoie”.
4. „Am să te pedepesesc”
"Pedepsele nu au acelaşi efect ca şi stimularea cu recompense. Mai bine mergi pe întărirea pozitivă a unor comportamente, a unor atitudini, pui accent pe partea pozitivă. Uneori le e frică de pedepse şi dezvoltă comportamente de evitare, de disimulare, se duc spre risc, sau chiar spre infracţionalitate”, mai spune psihologul.
„Dacă le dai pedepse, îi înveţi că lumea un mediu periculos şi ameninţător, că sunt pedepsiţi dacă nu se ridică la un anumit standard. Şi atunci, mai bine mergem pe stimularea pozitivă, pe recompense, pe sublinierea micilor reuşite personale, cât de mici ar fi, trebuie preţuit fiecare mic pas de dezvoltare pe care-l face. Dar pentru asta, părintele trebuie să fie echilibrat. Să nu uităm că şi noi, ca părinţi, suntem copiii unor alţi părinţi şi venim cu un bagaj trangeneraţional de tipar de parenting, de ataşament. E de văzut cum să găsim un echilibru şi cum jonglăm cu elementele ca să le adaptezi nevoilor copilului tău şi să nu faci anumite greşeli pe care le-au făcut părinţii tăi”, mai spune ea, conform Adevărul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
