Tipărită pe un pergament medieval, într-o limbă pe care marii criptografi nu au putut niciodată să o descifreze, cartea este rareori scoasă din seiful bibliotecii Universităţii Yale din Statele Unite.
Sute de cercetători şi-au petrecut viaţa încercând să interpreteze această carte misterioasă - cu pagini de manuscris elegante, ilustraţii de plante stranii şi desene cu femei nud - căreia i-au fost atribuite anumite puteri magice.
Lucrarea, degradată de timp, nu iese decât foarte rar din seiful bibliotecii Beinecke de la Universitatea Yale din Statele Unite.
O mică editură din nordul Spaniei, Siloe, a obţinut în sfârşit, după 10 ani de eforturi, autorizaţia de a-l reproduce şi de a difuza manuscrisul în 1.000 de copii. "Să atingi manuscrisul Voynich înseamnă într-adevăr ceva", a spus Juan Jose Garcia, directorul editurii Siloe.
"Este o carte înconjurată de o anumită aură, încât să o vezi pentru prima dată, te umple de o emoţie greu de descris", a adăugat el.
300 de copii, rezervate deja
Editura Siloe este specializată în publicarea de facsimile de manuscrise vechi. Suma pentru care a cumpărat dreptul de a reproduce manuscrisul a rămas secretă.
Editura înregistrează la fiecare reproducere venituri cuprinse între 7.000 şi 8.000 de euro şi a anunţat că mai mult de 300 de cumpărători au rezervat deja câte un exemplar.
Raymond Clemens, conservator la biblioteca Beinecke, a explicat că Universitatea Yale a decis să cedeze drepturile de reproducere a lucrării "pentru că un număr mare de persoane îşi dorea să îl consulte". "Dacă vom lăsa ca manuscrisul să fie manipulat în acel fel, atunci mii de oameni l-ar citi şi asta îl va distruge".
Reproducerea "permite astfel bibliotecilor şi muzeelor să dispună de o copie" şi "noi-înşine vom folosi facsimilul pentru a-l arăta, în afara bibliotecii, studenţilor şi altor persoane interesate", a spus reprezentantul bibliotecii americane.
Nu poate fi descifrat
Timp de mulţi ani, manuscrisul a fost prezentat ca opera unui călugăr franciscan din secolul al XVIII-lea, englezul Roger Bacon. Aaceastă teorie a fost respinsă în 2009, atunci când manuscrisul a fost supus unei datări cu carbon 14, din care a reieşit faptul că a fost acris între anii 1404 şi 1438.
O altă teorie spune că este opera unui tânăr geniu al Renaşterii italiene, Leonardo da Vici, a unui necunoscut scriitor în limbaj codat pentru a scăpa de Inchiziţie, a unui extraterestru care l-ar fi lăsat cadou după o vizită pe Terra sau o păcăleală sofisticată.
Plantele care sunt desenate nu au fost niciodată identificate. Tratatele de astronomie şi ilustraţiile cu femei nu şi-au dezvăluit niciodată secretele.
Printre cei care au eşuat în a-l descifra figurează criptologul american William Friedman, care a descifrat codurile folosite în transmisiuni de armata japoneză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
