Cartea cu ziarul a făcut un mare rău cărții în România pentru că s-a creat o inflație de prețuri mici și calitate slabă spune Mario Demezzo, CEO al grupului editorial All, noul preşedinte al Uniunii Editorilor din România.
1.Sunteti noul presedinte al Uniunii Editorilor din Romania. Ce reprezinta aceasta noua postura pentru dumneavoastra?
Este o pozitie pe care mi-am asumat-o. Eu cred ca pot aduce o valoare adaugata experientei editorial pe care colegii mei de board o au.
Experienta mea in domeniul ONG, atat pe strangere de fonduri cat si ca management (Habitat for Humanity si Fundatia Principesa Margareta a Romaniei) este plusul de valoare pe care il pot aduce boardului si Uniunii Editorilor din Romania. Postura ma onoreaza, in mod evident, si le multumesc colegilor de board pentru increderea pe care mi-au aratat-o atunci cand m-au propus si votat ca noul presedinte. Eu ma bazez in continuare pe colegii mei de board pentru intalnirile cu Ministerul Educatiei, de exemplu, sau cu alti parteneri, si mi-as dori sa avem o comunicare interna excelenta intre noi ca board si cu membrii asociatiei.
2. Cum vedeti activitatea asociatiei in prezent si care vor fi obiectivele, prioritatile dumneavoastra in perioada imediat urmatoare?
Eu as vrea sa cred ca este o pagina noua pe care o incepem. O pagina care pe de o parte sa continue multe din lucrurile pe care asociatia le-a facut in cei 17 ani de activitate, dar si o pagina noua pe care sa incepem anumite lucruri inovative. Imi doresc in primul rand sa ii cunosc foarte bine pe membrii asociatiei, pe cat mai multi dintre ei, daca nu pe fiecare. Sa vorbesc, sa vad care sunt problemele lor, ce ar vrea ei sa faca Uniunea Editorilor din Romania pentru ei si cum pot eu si colegii mei din board sa le fim mai bine de ajutor. De exemplu, ca sa nu vorbesc numai asa, in teorie, un lucru concret pe care doresc sa il fac este o campanie de ridicarea nivelului de constientizare cu privire la manuale. Manualele sunt poate cea mai delicata problema a editorilor din UER si poate chiar din invatamant. Oamenii nu stiu, de exemplu, ca sunt copii nascuti in 2000 care invata dupa manuale editate in 1997. Sunt si alte probleme care ar merita atentie separata. Un alt lucru prioritar este implementarea proiectului. ProEdit, un proiect de 3 milioane de euro, cu fonduri europene, care se afla la jumatatea perioadei de implementare. Este importanta sa il terminam cu bine si sa avem toate rambursarile in regula.
3. Ati mentionat Pro-Edit. Care sunt obiectivele lui si ce efecte credeti ca va avea in timp asupra industriei de carte?
Pro-Edit – Program de Formare si Sprijinire a Angajatilor pentru o Practica Editoriala Profesionista – este un proiect strategic, in valoare de 3 milioane de euro, pe care Uniunea Editorilor din Romania l-a inceput in 2010, in decembrie. Pe scurt este un program de formare a oamenilor care lucreaza in edituri dar si in domenii adiacente – biblioteci, librarii etc. Organizam cursuri si conferinte la care invitatii vorbitori sunt experti romani dar si internationali. Vin lectori de prestigiu din Franta, din Anglia sau Germania, tarile cele mai puternice in lumea cartii. De asemenea, organizam schimburi de experienta in Franta, in care luam angajati din editurile din Romania si le ducem acolo sa vada concret cum functioneaza acolo diferite sisteme: distributie, marketing, vanzare. Evident, toate cursurile si conferintele sunt gratuite pentru participanti. In proiect, scopul final este sa infiintam un centru permanent de pregatire profesionala pentru angajatii din lumea editorilor care sa functioneze si dupa terminarea proiectului. Este un proiect frumos, care vine in mod real in sprijinul editorilor din Romania. Din pacate, insa, de multe ori aceste cursuri si conferinte arata discrepanta uriasa care este intre noi si alte tari din Europa din toate punctele de vedere.
4. Care sunt, in opinia dumneavoastra, elementele care, in ultimii ani au cauzat o degradare a pietei de carte? Puteau fi anticipate?
Piata de carte in Romania s-a degradat din doua cauze: externe si interne. Cauzele externe au a face pentru o perioada scurta si cu criza financiara, dar asta s-a vazut clar in vanzarile noastre atunci cand au fost reduceri salariale si cand au fost suspendati acei 100 de euro pe care profesorii ii aveau alocati pentru carti. Criza, insa, nu este o cauza atat de mare pentru ca editurile sunt destul de flexibile si s-au pliat repede si adaptat la noile conditii. Cred ca cel mai mare rau este probabil cartea cu ziarul. Cartea cu ziarul a cauzat un rau imens cartii in Romania. A fost o inflatie de titluri la preturi foarte mici, fara ca oamenii sa se uite la calitatea cartii. Au fost in general carti foarte ieftine, iesite din drepturi, traduse si redactate foarte prost, tiparite in conditii proaste, de asemenea, pe o hartie care se macina singura in biblioteca in cativa ani. Cel mai grav aspect al cartii cu ziarul a fost felul in care a lucrat asupra psihicului oamenilor. I-a invatat pe cititori sau pe oameni in general cu preturi foarte mici si atunci cand o editura vine cu o carte noua, in care a facut o investitie mai mare, oamenii nu mai platesc pretul corect al cartii. Ei asteapta sa ajunga 10 lei sau 7 lei cartea si atunci o cumpara. Este un cerc vicios in care aproape toate editurile au intrat si din care nu mai pot iesi. Acesta este motivul pentru care la targuri veti vedea nemeritat de multe carti la 10 lei. Problema este ca mergand in continuare pe aceasta politica, editurile se afunda si mai tare intr-o greseala pe care tot ele au generat-o. Problema interna care cauzeaza dezvoltarii pietei editoriale in Romania este lipsa transparentei. Din diferite motive editurile efectiv nu comunica suficient una cu cealalta. Editurile nu inteleg inca suficient de bine ca ar trebui sa fie mai mult in parteneriat decat in concurenta. E drept ca exista o concurenta, care, insa, nu exclude parteneriatul atunci cand e nevoie. Daca plecam de la un lucru de baza, ne dam seama de lipsa de comunicare intre edituri: cifra de afaceri pe carte. Cifra aceasta difera, in functie de persoana cu care vorbesti, de cat de optimista sau pesimista este. Unii vor zice 80 de milioane de euro, altii 100, altii 120, dar nimeni nu are o cifra exacta a vanzarii de carte in Romania.
5. Consumul de carte din Romania ne plaseaza pe ultimul loc in cadrul tarilor din Uniunea Europeana, avand in vedere ca un roman cheltuieste in medie 5 euro anual pentru carti. Care sunt masurile de extrema urgenta care ar trebui adoptate in momentul de fata pentru promovarea lecturii?
Eu cred ca oamenilor ar trebui sa li se spuna, brutal chiar, in fata adevarul: o natiune fara cultura va fi pe termen mediu (ma gandesc la 20-30 de ani) o natinue inapta. Va fi o natiune care nu va avea lideri, nu va avea manageri in niciunul dintre domeniile acelei tari: nici in industria de carte, dar nici in orice alta industrie, nici in agricultura si in niciun alt domeniu. Oamenii nu cred ca sunt constienti pe deplin de acest lucru. Daca li s-ar arata acest adevarsi i-ar izbi, eu cred ca in felurile corecte ar face exact ce trebuie si consumul de carte ar creste imediat: ar pune presiune pe guvern sa acorde facilitati industriei de carte, poate ar pune presiune pe guvern sa modernizeze sistemul de invatamant, inclusiv piata manualelor, poate ar fi mai atenti in familiile lor etc. Toate aceste lucruri ar creste imediat consumul de carte. Nu este o coincidenta de niciun fel ca Germania, tara cea mai puternica economic din Europa, are jumatate din cifra de afaceri pe carte din Europa: 10 miliarde de euro. Acelasi lucru se poate spune cu usurinta despre Anglia sau Franta. Veti vedea ca toate tarile dezvoltate au un consum de carte foarte mare, in timp ce tarile cu un management slab, care nu gasesc manageri buni in randul lor, au un consum de carte redus. Asta ar trebui reamintit oamenilor!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
