Într-o seară, un tip pasionat de ornitologie stătea în grădină, iar la un moment dat a auzit o bufniţă.
A imitat-o ca răspuns.
Spre uimirea lui, bufniţa i-a dat o replică. Noaptea următoare, faza s-a repetat. Toata vară, ornitologul şi prietenul său cu pene au „discutat”. A ţinut chiar un jurnal de „conversaţii”.
Tocmai când credea că a ajuns să înţeleagă limbajul bufniţelor, o aude pe soția lui care discuta cu nevasta vecinului:
– Dragă, soţul meu nu e în toate minţile. Toată vara a vorbit cu o bufniţă.
– Ciudat! Şi al meu la fel!
