Rezultatul alegerilor din 3 noiembrie din SUA schimbă echilibrul politic de la Washington, dar nu și mandatul președintelui Donald Trump, punctează rectorul SNSPA, Remus Pricopie. Acesta a evidențiat ce strategie trebuie să adopte România după reconfigurarea Congresului american, care devine, în urma scrutinului, majoritar democrat.
Rezultatul alegerilor americane din 3 noiembrie 2026 reprezintă o schimbare politică majoră, afirmă Remus Pricopie, rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA).
Washingtonul, după alegerile de la jumătatea mandatului
„Partidul Republican a pierdut controlul ambelor camere ale Congresului, iar democrații au obținut victorii inclusiv în state și circumscripții considerate, până nu demult, teritorii electorale republicane. Este un semnal politic puternic, ale cărui consecințe se vor resimți în următorii doi ani.
Dar pentru a înțelege semnificația acestor alegeri trebuie să evităm o eroare frecventă: confundarea schimbării majorității parlamentare cu schimbarea puterii executive.
Sistemul constituțional american funcționează pe principiul separației și echilibrului puterilor. Spre deosebire de regimurile parlamentare europene, în care pierderea majorității poate determina căderea guvernului, în Statele Unite președintele își continuă mandatul indiferent de configurația politică a Congresului. Donald Trump va rămâne la Casa Albă până în ianuarie 2029, iar administrația sa își va păstra atribuțiile constituționale.
Aceasta nu înseamnă că rezultatul alegerilor este lipsit de consecințe asupra exercitării puterii prezidențiale. Dimpotrivă. Un Congres dominat de opoziție poate bloca inițiative legislative, poate condiționa alocările bugetare, poate declanșa investigații parlamentare și poate exercita un control instituțional considerabil asupra administrației.
În același timp, președintele american dispune de prerogative importante în conducerea politicii externe, în relațiile diplomatice și în domeniul securității naționale. Este comandantul suprem al forțelor armate și principalul reprezentant al Statelor Unite în relațiile internaționale. Aceste atribuții nu sunt nelimitate, iar Congresul deține, la rândul său, instrumente constituționale esențiale. Dar echilibrul dintre cele două instituții nu poate fi redus la o simplă aritmetică parlamentară. Pentru România, înțelegerea acestei realități este deosebit de importantă”, a transmis Remus Pricopie, într-o postare pe Facebook.
Ce trebuie să aleagă România
„Securitatea Mării Negre, prezența militară americană pe flancul estic al NATO, sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova, cooperarea în domeniul energiei și dezvoltarea relațiilor economice sunt dosare care presupun dialog atât cu administrația de la Casa Albă, cât și cu instituțiile Congresului.
O schimbare de majoritate parlamentară poate modifica prioritățile legislative și bugetare, poate deschide noi canale de dialog și poate crea dificultăți pentru anumite inițiative prezidențiale. Nu înseamnă însă că Statele Unite își schimbă automat interesele strategice sau angajamentele internaționale.
În 2027, România și Statele Unite vor marca 30 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic. Această aniversare ar trebui să constituie un moment de reflecție asupra continuității relației bilaterale și asupra responsabilității clasei politice românești de a o consolida.
Din păcate, observ uneori în dezbaterea publică românească o tendință de a interpreta politica americană prin simpatii și antipatii față de un anumit președinte sau partid. Uneori, comentatorii și chiar oameni politici par să considere că apropierea de o administrație echivalează cu apropierea de Statele Unite, iar schimbarea majorității politice de la Washington ar trebui să determine automat o schimbare de orientare la București. Este o confuzie care poate deveni costisitoare.
Relațiile internaționale nu sunt o prelungire a preferințelor noastre electorale. Ele se construiesc pe interese, instituții, angajamente și încredere acumulată în timp. În cazul unui parteneriat strategic, continuitatea este la fel de importantă ca adaptarea la noile realități politice.
România trebuie să aibă relații solide cu republicanii și cu democrații, cu administrația prezidențială și cu Congresul, cu instituțiile federale și cu actorii relevanți din statele americane. Aceasta nu este o opțiune de oportunitate politică, ci o condiție a unei diplomații mature.
Cred că, din această perspectivă, președintele Nicușor Dan a reușit să păstreze echilibrul necesar în relația României cu Statele Unite, fără să confunde dialogul cu administrația americană cu o afiliere politică. Este un principiu pe care Ministerul Afacerilor Externe îl înțelege foarte bine și pe care atât fostul ambasador al României la Washington, George Maior, cât și actualul ambasador, Andrei Muraru, au știut să îl transpună în practică, cu profesionalism și multă abilitate diplomatică. În mandate desfășurate în contexte politice diferite, ambii au înțeles importanța cultivării unor relații solide atât cu democrații, cât și cu republicanii, demonstrând că Parteneriatul Strategic se construiește prin continuitate, încredere și respect reciproc, nu prin apropierea conjuncturală de un partid sau de o administrație”, a mai punctat Remus Pricopie.
Acesta a evidențiat că schimbarea din Congres trebuie să determine România să lucreze „inteligent”: „Alegerile americane au produs o nouă configurație a puterii la Washington. România trebuie să o înțeleagă și să lucreze inteligent în interiorul ei, fără entuziasme partizane și fără interpretări pripite. Parteneriatul Strategic al României este cu Statele Unite ale Americii. Nu cu un partid. Nu cu o administrație trecătoare. Nu cu un politician. Aceasta ar trebui să fie regula elementară a politicii noastre externe”, a conchis acesta.