Guvernul Ponta a luat o decizie înțeleaptă față de admiterea în spațiul Schengen: nu a mai făcut o prioritate din acest proces. După ce a cheltuit 1,3 miliarde de euro, după ce a angajat, plătindu-le lună de lună salariile, 1.200 de oameni, după ce achită peste 100 de milioane de euro anual pentru funcționarea sistemului integrat de securitate, cineva se opune, pe criterii arbitrare, admiterii țării noastre în spațiul de liberă circulație.
Acel cineva nu mai este Olanda, care s-a opus din 2011, ignorând tratatele comunitare, din motive ce țineau strict de politica sa internă, și nu este astăzi nici Germania. Cel care se opune admiterii României în spațiul Schengen este dl. Traian Băsescu. Motivul ține tot de politica internă: un succes al Guvernului Ponta, la câteva luni de la instalare, l-ar fi pus pe dl. Băsescu într-o poziție certă de inferioritate. Ca urmare, dl. Băsescu și-a contrazis propriile declarații din 2011, atunci când condamna, pe bună dreptate, faptul că Olanda lega aderarea la Schengen de MCV-ul pe Justiție. Atunci, dl. Băsescu ne îndemna să boicotăm produsele olandeze. TIR-urile cu flori erau ținute zile în șir la graniță. Nu știu ce bacterie era suspectată că intrase în legumele venite din Țările de Jos. Normal ar fi ca după refuzul anunțat al Germaniei, dl. Băsescu să renunțe la divizia de Merțane nemțești cu care-l poartă SPP-ul și să treacă, la fel ca dl. Ponta, pe Duster-urile franțuzești.
Atitudinea guvernului Ponta poate fi comparată cu declarația d-lui Pleșu făcută prin ’98, când s-a întâlnit cu d-na Madeleine Albright, atunci secretar al Departamentului de Stat al SUA: “D-nă, știți cât suntem de ocupați acasă. Când vreți să ne invitați în NATO, dați-mi un telefon. Voi răspunde imediat”. Dl. Ponta ar trebui să transmită același mesaj Berlinului: “D-na Merkel, când vreți să ne băgați în Schengen, dați-mi un telefon. Mie, nu d-lui Băsescu. Și mă prezint cu primul avion”.
Probabil că este mai înțelept pentru România să repună pe tapet problema aderării la Schengen după ce dl. Băsescu își va fi terminat guvernoratul de la Cotroceni.
În același timp, există o mare diferență între ambițiile de bătrân arțăgos ale d-lui Băsescu și relațiile româno-germane pe termen lung. Aceste relații nu trebuie să aibă de suferit. De aceea, declarația ministrului de Interne, Radu Stroe “Germania a pierdut o bună ocazie să tacă” este jignitoare și total neavenită în contextul relațiilor bilaterale.
Premierul Ponta ar trebui să găsească formula pentru a îndrepta consecințele unei asemenea afirmații negândite. Relația bună a României cu Germania este mai importantă decât orice guvern existent vremelnic la București sau la Berlin.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
