Oamenii de știință au descoperit cele mai mari virusuri cunoscute până acum, virusuri pandorice care au ridicat întrebări cu totul noi în știință, sugerând chiar un al patrulea domeniu al vieții, informează Christine Dell'Amore, pentru National Geographic.
Autor: Eliza Cristina Cioacă
Fiecare în lungime de aproximativ un micron - a mia parte dintr-un milimetru -, noul gen de virus Pandora face ca celelalte virusuri - care variază între 50 și 100 de nanometri - să pară mici. Un gen este un clasament taxonomic aflat între specie și familie.
În afară de a fi foarte maro, virusurile Pandora au ADN-ul supradimensionat: 2.500 de gene, comparativ cu 10 de gene în cele mai multe virusuri. Domeniul microbiologiei a fost răsturnat într-un mod similar în urmă cu aproximativ zece ani, când oamenii de știință au găsit genul Mimivirus, primul virus mare de acest gen, la aproximativ 0,7 microni. În urma descoperirii Mimivirus și a unui monstru chiar mai mare numit Megavirus chilensis, "ne-am gândit mai în profunzime la limitele unui virus, și de aceea suntem deschiși mai mult decât alte laboratoare, pentru a găsi lucruri exotice - împingem limitele a ceea ce am considera posibil", a declarat co-autorul Jean-Michel Claverie, un microbiolog de la Universitatea Aix-Marseille din Franța, care face parte dintr-o echipă de cercetare, alături de microbiologul Chantal Abergel. Echipa din care fac parte cei doi a început o vânătoare pentru mai multe virusuri gigant în sedimente de apă, unde alte virusuri mari au fost descoperite. Astfel, au găsit două: Pandoravirus salinus, de la gura de vărsare a râului Chile Tunquen, și Pandoravirus dulcis, de la un iaz de apă dulce lângă Melbourne, Australia, ambele care parazitează amibe. "Găsirea unui astfel tip nou de virus, care este atât de diferit, se întâmplă o dată la 50 de ani. Este o descoperire majoră", susține echipa, al cărui studiu a apărut recent în revista Science. De ce oamenii de știință nu au descoperit virusurile pandorice mai devreme? Există mai multe motive, dar unul simplu este că mulți oameni de știință încă presupun că virusurile sunt mici. "Când oamenii se uită în celule și când văd lucruri care nu au dimensiunea corectă sau nu au proprietățile potrivite sau figuri geometrice, ei nu cred că este vorba de virusuri - ei cred că este vorba despre un fel de bacterii", au declarat Claverie și Abergel. Cum diferă virusurile Pandora de alte virusuri? Simplu spus, ei au prea puține în comun cu alte virusuri, "ceva ce a venit ca o surpriză pentru noi", adaugă echipa. În primul rând, virusul se reproduce într-un mod curios. Cele mai multe virusuri încep o nouă celulă prin construirea mai întâi a unei "cutii" goale și pe care apoi o umplu cu ADN de-a lungul timpului. Dar, în mod curios, virusurile pandorice fac ambele procese în același timp, într-un proces denumit de către echipă "de tricotat." Poate cel mai izbitor lucru este următorul: dintre cele 2.500 de gene ale virusurilor Pandora, nu li se poate descoperi originea (sursa) în niciun descendent cunoscut din natură a aproximativ 2.300. Cu alte cuvinte, ele sunt complet străine pentru noi. Astfel de gene străine, sugerează echipa, sunt o dovadă pentru "existența controversată al unui al patrulea domeniu al vieții", în plus față de bacterii, Archaea, și eucariote, dintre care acestea din urmă includ forme de viață complexe ca cea umană. Sistemul cu trei domenii este "probabil, destul de greșit - ne lipsește o parte din puzzle aici", au arătat membrii echipei de cercetare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
