Renato Usatîi, liderul Partidului „Nostru”, propune schimbarea Imnului de Stat al Republicii Moldova. El susține că actualul cântec patriotic, „Limba noastră”, nu reușește să transmită o emoție puternică la evenimentele majore. Politicianul consideră că țara are nevoie de un imn capabil să „ridice stadioane în picioare”, alături de adoptarea unei noi Constituții.
Renatou Usatîi, deputat și liderul al Partidului „Nostru” din Republica Moldova, își dorește un imn nou pentru statul din stânga Prutului. El a declarat că nu are nimic împotriva actualului imn, „Limba noastră”, dar acesta nu creează emoție atunci când e cântat, scrie NewsMaker.md
„Nu vă supărați, eu când mă uit la ce se întâmplă în alte țări când se intonează imnul țării - n-am nimic contra versurilor «Limba noastră-i o comoară» - numai că imnul nostru trebuie să te duci cam numai la priveghi. Pe lângă o Constituție nouă, trebuie să avem și un imn.
„Să nu confundăm versuri bune cu un imn. Imnul provoacă emoții, imn înseamnă să ridici în picioare stadioane. Uitați-vă ce se întâmplă mai ales la meciuri de fotbal și alte evenimente internaționale”, a precizat Renato Usatîi.
Actualul Imn de Stat al Republicii Moldova, „Limba noastră”, are la bază versurile poetului Alexei Mateevici, iar muzica a fost compusă de Alexandru Cristea. Aranjamentul îi aparține compozitorului Valentin Dînga. Imnul cuprinde strofele 1, 2, 5, 8 și 12 ale poeziei „Limba noastră”.
„Limba noastră” a fost aprobat oficial în calitate de Imn de Stat prin legea adoptată de Parlament pe 22 iulie 1995 și publicată în Monitorul Oficial pe 17 august. Anterior, după proclamarea independenței, Republica Moldova a avut drept imn „Deșteaptă-te, române!”, care este și Imnul Național al României.
În fiecare an, pe 31 august, Republica Moldova marchează a Ziua Limbii Române, la fel ca România. Începând din acest an, sărbătoarea va fi marcată la aceeași dată și în Ucraina.
Versurile imnului Republicii Moldova, „Limba noastră”
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântâ,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
