EXCLUSIV  Sperietură și bucurie după dezbaterea prezidențială 2025: Miracol și magie cu un candidat

Am discutat cu jurnalistul Val Vâlcu despre dezbaterea prezidențială. Concluzia? Pe de-o parte... sperietură... pe de-o parte... bucurie. Jurnalistul s-a întors în timp: cu 20 de ani. Haideți să vedem de ce.

Nicușor Dan a avut o prestație mieros-veninoasă, un amestec de alunecări, insinuări și acuzații nesusținute. A repetat obsesiv câteva teme generale: corupția, sistemul, reforma, fără să ofere vreun răspuns concret. A fost alunecos, a evitat întrebările grele, pentru simplul motiv că nu are răspunsuri, a spus jurnalistul Val Vâlcu.

A încercat să construiască atacuri bazate pe hârtii fără valoare, aduse să susțină acuzații false împotriva lui Crin Antonescu. Momentul în care a fost întrebat despre semnătura pe care o invoca a fost de-a dreptul penibil: s-a blocat, s-a încurcat în propriile documente. Semăna cu Piedone când cu tragedia de la Colectiv, care încerca să se apere agățându-se de hârtii. Acum... Nicușor Dan ataca cu hârtii... Sau încerca.

Mai grav, atunci când au fost puse întrebările esențiale, a evitat răspunsul:

De ce a blocat șapte proiecte de spitale, publice și private, inclusiv două spitale de oncologie?

De ce s-au pierdut fonduri europene pentru Institutul CC Iliescu?

Nu a răspuns nimic. Zero explicații pentru lipsa de respect față de bucureșteni. Le-a cerut votul, le-a promis marea cu sare, iar acum vrea să-i abandoneze pentru Cotroceni.

O altă întrebare incomodă la care a alunecat fără să răspundă: De ce a faultat-o viclean pe Elena Lasconi?

A evitat, a deviat, a fugit de răspunsuri.

„Văzându-l pe Nicușor Dan, nu am putut să nu-mi amintesc de Klaus Iohannis acum zece ani: slab în dezbateri, bâlbâit, evaziv, dar totuși promovat ca „soluția salvatoare” doar pentru că nu părea un politician tipic. Electoratul, dresat să respingă discursul articulat, a votat atunci un slogan, nu un om. Și apoi a regretat”, a mai zis jurnalistul Val Vâlcu.

Ce mă sperie

„Dacă ne amintim bine, așa a câștigat și Klaus Iohannis. Faptul că Nicușor Dan e slab, că se bâlbâie, că își lungește răspunsurile fără să spună nimic, că aruncă priviri acre către adversari, toate acestea îmi amintesc perfect de Iohannis de acum zece ani”, a zis Val Vâlcu.

Și atunci, electoratul, dresat politic, a votat nu omul, ci iluzia: „Nu avem nevoie de politicieni, ci de cineva serios”. Și mai târziu a venit regretul. Regretul votului.

Astăzi vedem același model: un om care nu reușește să-și justifice acțiunile prin argumente, ci doar prin lozinci, adresându-se unui segment îngust al populației, aproape sectant, gata să accepte orice atâta timp cât se invocă aceleași trei sloganuri, nici măcar puse în practică.

De cealaltă parte, avem o Elena Lasconi cu o performanță strălucită în turul doi, cu cel mai bun scor din istoria USR, solidă, articulată, cu viziune.
Și, totuși, ce m-a speriat? zice Val Vâlcu.

Ce forțe, ce butoane, ce aparat invizibil au fost apăsate astfel încât partidul, dus la victorie de Elena Lasconi, să-i fie smuls sub conducerea a doar 16 oameni din Primăria Capitalei, cu Vlad Voiculescu în frunte?

De asta mă îngrijorez: cum se poate un om care cu greu leagă două fraze, fără justificări, fără explicații solide, să crească dintr-o dată în sondaje, ca tras de sfori?

Totul pare să se alinieze perfect: partidul la picioare, sondajele în ascensiune, analiștii îl ridică în slăvi, iar lumea trece brusc peste faptul că își abandonează propriul proiect, început cu promisiuni mari la Primăria Bucureștiului, pentru a vâna Cotroceniul.

Dintr-o dată: 20% pentru Nicușor Dan, 4% pentru Lasconi

„Nu-mi pot explica acest miracol, această magie, când îi vezi față în față și îți dai seama că inversarea scorurilor este absurdă. Pe ce butoane a apăsat aparatul ca să răstoarne realitatea? De asta mă tem. De acest mecanism care transformă albul în negru și negrul în alb”, a zis Val Vâlcu.

Există și o bucurie: Întoarcerea în timp cu 20 de ani

„De ce sunt totuși bucuros? Pentru că m-am întors în timp cu 20 de ani. Mă simt mai tânăr cu 20 de ani. Atunci, după ce a câștigat al doilea mandat la Primăria Capitalei, Traian Băsescu a abandonat totul și, sub pretextul retragerii lui Stolojan, a intrat în cursa prezidențială. Stolojan este bine sănătos și astăzi. 

Peste noapte, Traian Băsescu a devenit „soluția genială”. Aceleași mecanisme activate, aceleași teme reciclate: corupție, mafie, jos stânga, sus dreapta.

Astăzi mă simt din nou tânăr: dacă sistemul reușește să-l împingă pe Nicușor Dan în față cu aceleași pârghii, același tip de confruntare, același tip de propagandă, știm unde vom ajunge. Am văzut după mandatele lui Băsescu și Iohannis. Am mai fost acolo, am văzut cum este. Știm prea bine cum s-a încheiat totul privind la mandatele lui Băsescu și apoi ale lui Iohannis. Și... cei mai înverșunați critici de astăzi vor fi chiar susținătorii de ieri, cum a fost la ceilalți doi președinți”, a mai zis Val Vâlcu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News