Rusia va pierde, din nou, războiul Crimeei

Uniunea se bâlbâie, nu are o politică externă comună, nici forță militară, iar politicienii de la Bruxelles sunt niște birocrați fără viziune, care își acoperă sub tone de hârtie mediocritatea. În rest, fiecare pe cont propriu. Guvernele sunt alese de electorate naționale, în funcție de rezultatele economice, iar economiile se luptă între ele. Cine să se mai bată cu dușmanii din afară? SUA, dacă vrea și dacă poate. Momentan, abia își revine după criză. I-o fi ajuns că ne-a salvat din trei războaie mondiale (două calde, unul, rece).

Altfel, Franța trăiește din amintiri. Industria franceză a fost pusă la pământ de cea germană, la fel au pățit și italienii, deci le vine greu să investească  în salvarea Ucrainei și întărirea flancului estic, cu deficitul bugetar atărnat de gât. Germania, singura care face profit, își trimite 60 la sută din exporturi în țările Uniunii și folosește masiv gaze din Rusia pentru producția mărfurilor respective. Practic, Putin, cu ajutorul ecologiștilor germani care au blocat centralele nucleare, deține o cotă parte din fiecare Mercedes vândut de Merkel pe piața comună. Apropo de nucleare, hop și trădătorii noii Europe. Ungaria, care se opunea cu îndârjire centralei nucleare din Slovacia, la începutul anilor 90, a semnat un super-deal cu Rusia, motivat de ambițiile revizioniste ale  lui Orban. Pe care vechea Europă nu-l pune la punct, fiindcă e condusă de lideri PPE, care au nevoie de voturile FIDESZ ș.a.m.d..

Astăzi, Crimeea pare pierdută, iar rușii nu pot decât să profite de politica lui Putin, mai coerentă, așa cum este normal pentru o putere regională, cu ambiții planetare. Pe termen lung, însă, Rusia va pierde și jumătatea de Ucraină pe care o vânează acum și confruntările cu Vestul. E mai presus de politică, ține de matematică. Rusia nu a avut decât aliați de conjunctură sau vasali. Cu alte cuvinte, s-a bazat doar pe forța brută. Iar forța consumă mult și produce mai puțin decât investiția. Nu a reușit să câștige în plan simbolic, să-și facă prieteni, dimpotrivă, a generat resentimente. De exemplu, pentru un petec de pământ nesemnificativ, la mărimea Imperiului țarist, și-au clădit o dușmănie trainică din partea românilor. Nu doar elitele sunt hulpave, furtul s-a transmis, ca un virus, la toată populația-vezi jaful practicat de soldații Armatei Roșii, care nu s-a uitat până azi. În Polonia au  asigurată o ură istorică, pe veacuri. Cui a folosit, masacrul de la Katin? Statele ”sovietice” n-au putut fi păstrate decât cu forța. Toate, inclusiv Ucraina, au profitat de prima ocazie ca s-o șteargă de sub controlul rusesc. Sprijinirea unor dictatori e costisitoare și generează ostilitate la nivelul populației. Așa au pierdut Africa, în anii 80, așa vor pierde Belarus și Kazahstan, când or să crape regimurile aflate la putere. Astăzi, Rusia dură, dictatorială și lipsită de tehnologie, seamănă cu Imperiul Otoman din timpul războiului Crimeii: un bolnav care, mai devreme sau mai târziu va da colțul. Ocupă cu infanteria un port obscur, la o mare mică, într-o epocă în care navele de luptă zboară la 360 de kilometri înălțime, conduse din Silicon Valley.

Până și dezarticulata Uniune Europeană are mai multe șanse decât Uniunea dictatorilor din Rusia și Belarus. Măsura pe care a luat-o Bruxelles-ul n-o avea un  mare impact militar, dar este o mare victorie simbolică, în măsura în care demonstrează cât de vulnerabil e imperiul de la Răsărit. UE a blocat conturile unor responsabili ruși. Într-o lume în care capitalul este singura resursă de neînlocuit, nimeni nu-și ține banii în băncile rusești, nici măcar miliardarii ruși. Până și lor le este frică să nu pățească la fel ca străinii care au avut încredere în Moscova, când și-au depozitat acolo Tezaurul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News