Premieră pozitivă în România - Firmă condamnată pentru epuizarea unui angajat

O companie din România trebuie să-i plătească unei angajate aproape 9.000 de euro, sub formă de despăgubiri, cu argumentul că aceasta ar fi ajuns la epuizare din vina firmei. Decizia - o premieră în România, conform clujust.ro - poate fi contestată de angajator.

Fosta angajată a unei firme care dezvoltă aplicații digitale în industria pariurilor sportive susține că s-a trezit îngropată într-un volum excesiv de muncă, fără sprijin, fără posibilitatea de a delega sarcini, fără o limită clară a responsabilităților, dar cu un stres permanent din cauza căruia a ajuns internată în spital cu tulburări grave de sănătate, diagnosticate ulterior ca sindrom burnout.

În urma analizării probelor, instanța a constatat că angajatorul nu a luat măsuri suficiente pentru a preveni epuizarea profesională a reclamantei și că volumul de muncă la care aceasta a fost expusă a contribuit la deteriorarea stării sale de sănătate.

Instanța a reținut mai multe motive care au justificat acordarea despăgubirilor morale:

Volumul excesiv de muncă și nivelurile ridicate de presiune a timpului, ceea ce a dus la o planificare defectuoasă a sarcinilor. „Dificultate în planificarea muncii, volumul mare de sarcini, toate erau considerate prioritare, fără intervenția unui management clar”.

Imposibilitatea de a delega sarcini, din cauza lipsei de personal suficient în departamentul de recrutare.

Orele suplimentare frecvente, impuse de ritmul alert de muncă, fără o normare clară a activității.

Lipsa clarității în alocarea rolurilor și a responsabilităților: reclamantei i-au fost atribuite sarcini suplimentare fără actualizarea fișei postului, ceea ce a generat confuzie și efort suplimentar.

Presiunea constantă a termenelor și ritmului de lucru accelerat, într-un mediu în care „totul era urgent, toți erau importanți, iar pauzele erau practic inexistente”.

Impactul grav asupra sănătății, confirmat prin documente medicale, inclusiv necesitatea tratamentului psihiatric și spitalizării.

Efectele pe termen lung asupra vieții reclamantei, inclusiv deteriorarea relațiilor personale și dificultăți în găsirea unui nou loc de muncă.

Pe baza acestor aspecte, judecătorii au decis că există o legătură de cauzalitate între condițiile de muncă și problemele de sănătate ale fostei angajate, motiv pentru care au obligat compania la plata unei despăgubiri morale de 7.500 de euro.

Precedent important pentru drepturile angajaților

Hotărârea reprezintă un pas semnificativ în recunoașterea riscurilor asociate suprasolicitării profesionale și sindromului burnout. Specialiștii în dreptul muncii consideră că acest caz ar putea încuraja și alți angajați să își revendice drepturile în situații similare.

Decizia poate fi contestată de angajator, însă aceasta evidențiază necesitatea unor politici mai clare privind protecția sănătății mentale a angajaților și gestionarea eficientă a volumului de muncă în companiile din România.

VEZI ȘI: Afecțiunea pentru care nu primești concediu, deși începe să fie „epidemie” în România. Ce face angajatorul? Îți pune un „acordul părților”, 3-6 salarii pe masă și asta e

Corina Neagu, consultant resurse umane, a explicat că deși legea impune angajatorilor să asigure un mediu de lucru sigur din punct de vedere fizic și emoțional, burnout-ul nu este recunoscut ca o afecțiune profesională, ceea ce limitează sprijinul și protecția angajaților. Acest lucru poate duce la o lipsă de suport în situații de criză emoțională, iar angajații afectați riscă să fie considerați neproductivi și să fie concediați, fără a primi ajutor adecvat pentru recuperare.

Corina Neagu a explicat că decizia de a schimba locul de muncă este, în esență, una personală, influențată de factori emoționali și de circumstanțe precum hărțuirea, abuzul sau burnout-ul. Aceasta a dat exemplul unei femei mature care a ajuns să consulte un psihiatru din cauza bullying-ului la locul de muncă. Potrivit consultantului, în astfel de situații, sănătatea mintală devine o prioritate, iar angajatorii au responsabilitatea, conform legii, de a avea grijă de aceasta.

Burnout-ul este o stare de epuizare fizică, emoțională și mentală, cauzată de stresul prelungit, în special în contextul muncii. Apare atunci când cineva se simte copleșit, depășit de cerințe și incapabil să facă față acestor presiuni pe termen lung.

„Cum influențează așteptările personale și profesionale decizia de a schimba locul de muncă?”, a întrebat Ramona A. Dumitru. 

„Cred că, în primul rând, este o decizie personală, indiferent de situație. Într-adevăr, putem să luăm și decizii emoționale și la impuls, că nu mai pot, s-a umplut paharul, asta a fost cireașa de pe tort, a țipat la mine, m-a hărțuit, m-a abuzat, mi-a dat prea mult și nu pot duce, am ajuns în burnout, mă duc la psihiatru.

Chiar astăzi am vorbit la telefon cu o doamnă care a ajuns efectiv la psihiatru pentru că nu mai suportă starea de bullying și ce se întâmplă în organizația respectivă. O doamnă la 50+, să ne înțelegem, matură din toate punctele de vedere, cu familie, cu copii.

Se presupune că lucrurile acestea ar trebui să fie gestionate, dar iată că ajungi într-un punct în care spui: „Nu mai pot” și atunci, bineînțeles, prioritizăm. Ce e mai important pentru mine acum? Sănătatea mintală, de care, apropo, angajatorul trebuie să aibă grijă, conform legislației.”, a spus Corina Neagu. 

Ce spune legislația

Corina Neagu a explicat că legislația obligă angajatorii să asigure un mediu de lucru sigur din punct de vedere fizic și emoțional, conform Codului Muncii. Cu toate acestea, burnout-ul nu este recunoscut ca afecțiune profesională, ceea ce face dificilă acordarea concediului pentru astfel de cazuri. Potrivit consultantului, recuperarea după un burnout grav poate dura până la un an și necesită terapie costisitoare.

„Legea spune că angajatorul trebuie să-ți ofere un mediu care să fie, din punct de vedere fizic, emoțional, safe (n.r. sigur). Acea siguranță psihologică... Scrie clar în Codul Muncii, scrie în legislație, fără nici un fel de problemă. Nu s-a pus accentul pe lucrul acesta până în acest moment. Știm că burnout-ul nu este legiferat ca o afecțiune profesională, din păcate. 

Am vorbit cu mulți psihiatrii care au spus: „Eu le dau concediu pentru spondiloză, pentru cefalee.”Pentru burnout nu există, nu ai ce să le dai.

Mai mult decât atât, după un episod grav de burnout îți revii cam într-un an de zile, și asta o spun specialiștii, dacă faci terapie care costă și trebuie să ai și bani ca să faci lucrul acesta.

Ce angajator te mai ține pe tine dacă știe că tu ai probleme emoționale, dacă ești în burnout, dacă nu mai poți să dai randament, că până la urmă dacă ești epuizat, din toate punctele de vedere, nu mai ești productiv. Deci nu mai ești necesar la locul de muncă.

Personalul, inevitabil, interferează în zona aceasta de decizii profesionale, nu ai cum să te dezici de zona personală, de emoții, de cine ești tu, ca om.”, a spus Corina Neagu. 

„Și nici nu te ajută nimeni. Nu te ajută nimeni. Stai și te uiți, poți să schimbi niște vorbe, dar cam atât. Te îngroapă în hârtii, spune că nu ești bun, că nu ești capabil, că nu mai ai valoare și te pune pe liber.”, a spus Radu Leca. 

„Îți pune un „acordul părților”, 3-6 salarii pe masă și asta este.”, a spus Corina Neagu la emisiunea „Ultrapsihologie", de pe DC News, DC News TV și DC Medical.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News