Uite că s-a întâmplat, până la urmă, să voteze Băsescu la fel ca Ponta și Antonescu: pentru Emil Boc, la Convenția PDL. Opoziția își freacă mâinile, fiindcă nu mai trebuie să demonstreze nimic, dacă iese Boc. E suficient să îl arate pe premierul Ciomu, mulțimii. Băsescu nu avea însă altă opțiune: trebuia să rămână fidel față de un partener care nu i-a ieșit din cuvânt, dar mai ales trebuia să rămână fidel față de Traian Băsescu. Cu Blaga, era nevoit să negocieze o eventuală carieră politică, după 2014, cu Boc rămâne la timonă, inclusiv până atunci.
În principiu, nici PDL nu are marjă de manevră. A-l debarca pe președintele în funcție, în timp ce acesta e șeful guvernului, înseamnă să recunoști că ai dat greș la guvernare. Doar nu-l dai jos de bun ce a fost?! Desigur, fabrica de imagine va scoate kilometri de panglici pe gură, despre recâștigarea încrederii, separarea funcțiilor, ca să nu sufere guvernarea etc. Panglicile nu țin de foame, așa că n-o să le ”cumpere” decât fidelii, câți au mai rămas.
Tensiuni interne sunt destule. Vineri dimineață, un comunicat al unei organizații PDL de sector sosea în redacții, via Biroul de presă, pentru a vesti că filiala București votează cu Boc. Spre seară, același Birou de presă era silit să transmită un comunicat emis de un membru al grupării Blaga, prin care se delimita de primul comunicat. Nasol... dacă era vorba de PNȚ mai înțelegeam, dar la PDL asta seamănă cu mișcările dezordonate ale armatei la Revoluție, când nu mai știau ofițerii de comanda cui să asculte.
De fapt, în 14 mai pedeliștii își stabilesc viitorul traseu politic. Jocurile se fac doar în perspectiva alegerilor din 2012.
Dacă membrii de partid se simt încrezători într-un scor mare, adică de peste 20 la sută, atunci merg cu Boc, sau mai precis cu Băsescu. Asta înseamnă că ei au încredere în electoratul de dreapta, pe care îl tot clamează și se bazează pe forța iconică a lui Băsescu, care nu și-a pierdut nucleul dur al susținătorilor devotați. Dacă la asta se mai adaugă voturile adunate cu găleata portocalie (5 procente, măcar) și serviciile serviciilor (încă 5 la sută), a căror cheie e tot la Băsescu, superoptimiștii din PDL pot spera la un 30 la sută. Unde mai pui că tot Băsescu face numirea premierului, adică a lui Boc al VII-lea.
În cheie pesimistă, PDL se gândește la un disperat 10 la sută, deci nu are altă soluție decât Vasile Blaga (deși, dacă e să recunoaștem, in extremis, cel mai bun salvator ar fi Paleologu-măcar poate miza pe voturile teologilor și pe o intrare la radio Trinitas). De Ce spun că delegații prudenți votează Blaga? În primul rând fiindcă ar fi o ruptură bine mediatizată față de Traian Băsescu și Emil Boc. PDL ar ieși, astfel, din nisipurile mișcătoare ale unui vot negativ de 85 de procente. Apoi, primarii, spălați de păcate, pot investi într-o realegere, care să aducă, spre toamnă, voturile salvatoare la generale. Unde mai pui capacitatea de negociere cu USL a lui Blaga, care ar putea salva partidul, prin căderea la pace: rotația la putere, contra unei opoziții liniștite.
Până una alta, singurul sondaj pe care poți să pui bază e votul la anticipate. În această ecuație, ar avea, mâine, succes sloganul ”Cu Băsescu/Boc în frunte, vom avea victorii multe”, sau ”PDL fii tare, ca la Baia Mare”?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
