Aceasta reprezentare a dăinuit de-a lungul timpurilor. În urma descifrării, de către asiriologul englez Irving Finkel, a cuneiformelor (cea mai veche scriere din lume) gravate pe o tabliță mesopotamiană care a ajuns la British Museum din Londra, mitul biblic va avea o nouă „înfățișare”.
Pe tabliță sunt relatate detalii legate de construcția ambarcațiunii destinate să salveze câte o pereche din toate speciile de animale de pe Terra, cu 1.000 de ani înainte de cea care figurează în textul biblic.
O arcă a cărei forma era rotundă
Tăblița, realizată din lut, a fost gravată între anii 1900-1700 i.Ch. Documentele anterioare în care este evocat Potopul au apărut începând cu secolul al VI-lea i.Ch. Amintim cele 12 tăblițe provenind din „biblioteca lui Assurbanipal”, ultimul rege asirian, în care este descrisă, în versuri, Epopeea lui Gilgamesh (2600 i.Ch.), un suveran semilegendar. În cea de-a XI-a tăbliță, în care este descris dezastrul provocat de ploile diluviene și în care apare figura lui Noe, zeii revoltați de păcatele oamenilor au decis să îi distrugă. Cea care, cuprinsă de remușcări, da o șansă renașterii vieții, prin intermediul lui Noe, al familiei sale și al animalelor îmbarcate, este zeita înțelepciunii Ea-Enki. Aceasta îl desemnează pe Noe ca salvator al omenirii după ce va construi arca.
Citește și: Surprinzător. Care va fi cea mai vorbită limbă peste câțiva ani
În urmă cu 113 ani, un eminent asiriolog din Londra, a relevat existența unei povestiri legate de Potop, gravată pe o tăbliță mesopotamiană. Din 1873 și până în prezent au fost descoperite alte 9 documente care făceau referire la acest mit. În niciunul, însă, nu era descrisă atât de amplu și detaliat construcția ambarcațiunii în maniera în care acest subiect a fost relatat pe tăblița descoperită în acest an în urma unor săpături efectuate în Ninive, capitala anticei Assyria, de pe teritoriul Irakului.
Tradusă după 30 de ani
Istoria tăbliței de la British Museum a debutat în 1985, când un grup de oameni de știință a pus ochii pe tăblița din argilă, prezentată la muzeu de un colecționar care a moștenit-o de la tatăl său, acesta aducând-o din Irak, în 1948. În pofida insistențelor specialiștilor în limba asiriană de a lăsa un timp nedeterminat tablița la muzeu pentru a fi studiată, colecționarul a refuzat. De-abia în 2009 o va pune la dispoziția lui Irving Finkel. Pe măsură ce o traducea, a înțeles că este vorba despre un „manual de construcție”.
Pentru prima oară sunt descrise dimensiunile precise ale ambarcațiunii. Este evocat un personaj pe nume Atrahasis, un proto-Noe babilonian, care a construit o arcă rotundă (ambarcațiunile rotunde erau folosite în antica Mesopotamie pe rute fluviale construite din trestie împletită, etanșată cu bitum). Zeița Enki îl sfătuiește pe Atrahasis să construiască o ambarcațiune rotundă cu suprafață de 3600 m2 și cu diametrul de 70 de metri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
