Gică Hagi. Un simbol al României. Un fost jucător de geniu, cum nu se va mai naşte curând. O legendă care tinde să fie spulberată de realitate.
Să-l critici pe Hagi este extrem de periculos. Loveşti în imaginea României în lume. Răneşti sentimente. Spulberi vise. Şi totuşi, el este un antrenor care nu a avut rezultate pe nicăieri. „Regele” este într-o situaţie catastrofală la Galatasaray Istanbul. Cel mai slab an din istoria clubului turc. Deşi nu numai el e de vină. A preluat echipa din mers.
Dar este Hagi un antrenor bun? Rezultatele de până acum îl contrazic. Cu echipa naţională a dat greş în 2001, când a ratat calificarea la Mondialele din Japonia şi Coreea de Sud. La Poli Timişoara a rezistat 16 etape, iar în Ghencea, doar şapte. Doar în precedentul mandat la Galata are în palmares Cupa Turciei. Ceva nu e-n regulă. Să spui de fostul căpitan de legendă al naţionalei că nu ştie fotbal este o împietate. Atunci ce se întâmplă? Gică întăreşte axioma fotbalistică precum că un mare jucător nu va deveni neapărat şi un mare antrenor. Iar exemple sunt gârlă, începând cu marele nostru Nicolae Dobrin şi terminând cu argentinianul Diego Armando Maradona, contestat vehement de ai lui.
Poate că Hagi ar trebui să rămână doar un simbol al nostru. Imaginea care atrage pe orice meridian al lumii. Numele său este o garanţie în toate activităţile pe care le-a întreprins. Mai puţin ca antrenor, care îi dărâmă soclul statuii. Şi are deja 46 de ani. Sau să candideze pentru preşedinţia FRF. Ar fi o soluţie!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
