Emoţii care ne pot vindeca. Starea de „zero emoţional“

DeCeNews vă prezintă o rubrică săptâmânală destinată celor care doresc să-şi rezolve problemele de sănătate prin metode specifice terapiilor complementare, să-şi echilibreze organismul la toate nivelele, sau pur şi simplu doresc să se regăsească pe sine, acesta fiind şi scopul aplicăţiilor practice care vor fi prezentate pe parcurs.

„Cand mintea ta este libera de prejudecati poti vedea calea. Cand inima ta este libera de dorinte poti urma calea“ (din invataturile maestrului taoist Lu)

In cursul vietii noastre ne conducem arareori pasii dupa judecatile ratiunii si actionam mult mai des decat credem dupa impulsurile date de emotiile noastre.

Am vazut in episodul trecut al acestui serial care sunt partile de baza ale mecanismului de ghidare emotionala, emotiile fundamentale ale fiintei umane: frica, furia, fericirea, tristetea, acceptarea (sau increderea), dezgustul, anticiparea si surpriza. Am vazut de asemenea faptul ca ele nu sunt pur si simplu opuse doua cate doua (in sensul ca din cumularea a cate doua dintre ele sa rezulte linistea emotionala, ci reprezinta caramizi mult mai subtile si mai diferite din punct de vedere calitativ din "biosul" nostru emotional).

Mecanismul de ghidare emotionala mai are insa si o alta proprietate care cateodata este foarte utila, cateodata nu: este analogul unei proprietati intalnita la o larga clasa de sisteme naturale, numita "histerezis". Pe scurt ea consta in faptul ca evolutia in timp a acestor sisteme depinde de istoria lor.

Pentru fiintele vii aceasta se traduce in faptul ca atunci cand conditiile prezente seamana cu cele trecute decizia si comportarea pe care ele o au in fata situatiei respective de viata va semana foarte bine cu cea care a dus la cel mai bun rezultat in trecut.

Astfel mecanismul de ghidare emotionala ajuta la luarea unei decizii de succes si economiseste putere de calcul in creier putin faptul ca nu mai trebuie sa repete intreaga evaluare a situatiei prezente in mod activ. In consecinta mecanismul de aparare al fiintei respective face economie de timp in reactia la situatia curenta, economie care poate fi extrem de utila in special in situatiile de pericol iminent.

Acest efect de histerezis prezent atat in mecanismul de aparare cat si in cel de ghidare emotionala are insa si un efect care nu este deloc folositor: stereotipizarea reactiilor emotionale ale persoanei respective (de exemplu cineva care a trait o buna parte a vietii in frica va continua sa ia inca mult timp decizii inspirate de frica, chiar daca nu are motiv sa se comporte in acest fel).

Iata ca mecanismul de ghidare emotionala, de altfel foarte performant, nu este insa perfect pentru nici unul dintre noi. Din moment ce fiecare dintre noi nu am trait emotiile din trecut in ponderi egale, inseamna ca reactiile noastre vor purta de fiecare data amprenta dominantei emotionale a experientelor noastre anterioare.

Concluzia este ca mecanismele noastre de ghidare emotionala sunt mai mult sau mai putin decalibrate si ar fi utila o posibilitate de resetare periodica a lor pentru a putea avea reactii corecte si de mare finete la evenimentele de viata prin care trecem.

Mai mult, decalibrarea respectiva lasa si alte urme in traseele neuronale de pe creier, in campurile noastre energetice, emotionale si mentale.

O afla observatie importanta ar fi faptul ca nu exista o stare de zero emotional in care sa putem reseta, si ea nu ar putea fi o combinatie a emotiilor fundamentale (am vazut ca ele nu pot fi combinate astfel incat sa dea stari de "zero").

Problema are insa o "solutie de cinci stele". Ea se cheama starea de detasare, care presupune trairea in continuare a emotiilor cotidiene, neidentificandu-ne insa cu ele. Acelas lucru si pentru actiunile noastre: sa "actionam ca si cum nu am actiona", fara exces de patos, ca si cum astazi am tine locul unui prieten in ceea ce gandim, simtim si facem.

Rezultatul va fi o liniste interioara a fiintei noastre, pe care o vom iradia si catre cei din jur si, nu in ultimul rand, actiuni mult mai potrivite cu situatiile prin care trecem si rezultate mult mai bune pentru noi si ceilalti.

Exercitiul de astazi este foarte simplu, dar nu usor: atunci cand trebuie sa reactionati la o situatie stresanta (de exemplu sa raspundeti unei provocari verbale) trageti mai intai aer in piept lent si fara nici un pic de zgomot circa 1-2 secunde si apoi vorbiti. Ca sa nu uitati sa faceti acest lucru la momentul potrivit exersati vreme de cateva zile pe situatii imaginare, care pot eventual sa semene cu provocarile pe care le-ati avut in trecut pana cand vei reusi sa reactionati la fel si in lumea reala. Veti fi uimiti cat de intelept si corect va fi raspunsul dumneavoastra.

Citeşte şi:

Emoţii care ne pot vindeca. Emoţiile fundamentale ale fiinţei umane

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News