Pe 21 septembrie, în Parlament, Traian Băsescu anunţa că “măsura de creştere progresivă până în 2030 a vârstei de pensionare până la 65 de ani precum şi egalizarea acesteia la femei şi bărbaţi este necesară”.
Coaliţia în frunte cu PDL s-a conformat şi aşa a ieşit Legea Pensiilor în forma anunţată şi dorită de şeful statului. Nu mai comentez cum a dirijat Roberta Anastase votul şi cu câtă neruşinare au ajuns cei de la putere să fure în văzul propriilor camere de luat vederi, căci ei au fost surprinşi nu de presă ci chiar de aparatura de la Camera Deputaţilor.
Pe 7 octombrie, acelaşi om, preşedinte al României, retrimitea la Parlament legea cu pricina tocmai din cauza vârstei de pensionare!Argumentele sunau acum cu totul altfel: “femeile fac o muncă dublă în România(…)propun parlamentului să analizeze scăderea vârstei de pensionare a femeilor de la 65 la 63 de ani“. Ce va face acum PDL? Simplu, tocmai ne-a luminat Elena Udrea: votăm cum a cerut preşedintele-declaraţia completă o găsiti aici. Nu voi comenta acum dacă e bine sau e rău că femeile se vor pensiona la 63 de ani şi nu la 65 şi nici alte aspecte ale legii nu le voi analiza. Mult mai important mi se pare faptul că la interval de doar 16 zile, Preşedintele se suceşte şi odată cu el întreaga majoritate în frunte cu PDL. Nu este doar o dovadă că şeful statului conduce România, în spatele acestui comportament se ascund consecinţe mult mai grave. Bogdan Chirieac scria că Traian Băsescu a scăpat cu fuga, că procedând astfel a evitat suspendarea, a fentat opoziţia şi implicit a evitat o posibilă întoarcere la popor într-un moment în care toate sondajele arată că peste 65% dintre cetăţeni nu-l mai vor şi ar vota pentru demiterea lui. De altfel chiar preşedintele PSD Victor Ponta, parcă mai grăbit decât de obicei a anunţat că renunţă la suspendare şi, sigur, din acest punct de vedere se vor mai găsi oameni care să susţină că şeful statului a punctat magistral în lupta cu duşmanul politic. Nici asta nu comentez pentru că riscăm să nu vedem pădurea din cauza uscăturilor.
Mult mai important şi grav mi se pare faptul că Traian Băsescu îşi poate schimba peste noapte cu 180 de grade deciziile după cum îi dictează propriul interes şi nu numai că se răzgândeşte într-un mod demn de o cauză mai bună dar, că la un pocnet din bici răsuceste un întreg guvern şi o întreagă coaliţie, făcându-I să schimbe decizia. Acum a fost vorba de legea pensiilor. Mâine poate fi vorba despre o altă prevedere care poate influenţa România pe termen mediu şi lung. Acum era vorba de o chestiune de politică internă dar mă îngrozesc la gândul că domnul preşedinte care a dovedit că face orice, schimbă tot, suceşte oameni şi un întreg guvern doar ca să-şi păzească propria-i piele de o sancţiune politică şi de cetăţenii furioşi care ar putea ieşi la vot, ar putea fi pus în faţa unei probleme de politică externă extrem de sensibilă şi ar proceda la fel, făra să-i pese de consecinţe ci doar de propria-i persoană. Traian Băsescu a dovedit acum, dar e plină cariera domniei sale de astfel de momente mai mici sau mai mari, că de dragul propriei persoane se poate comporta la şefia României ca un şofer beat la volanul maşinii pe care o duce din pom în gard. La rândul lor cei din PDL dar şi colegii de coaliţie ne-au arătat că sunt cel puţin la fel de imprudenţi încât se suie orbeşte în maşina şoferului Băsescu la simpla sa chemare.
PS: Data viitoare voi analiza o chestiune de politică externă în care acest fel de a fi al preşedintelui nostru ne poate pune la index pe zeci de ani de acum încolo.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
