Noua hartă, mult mai precisă și mai detaliată decât versiunea anterioară, din urmă cu două decenii, a fost elaborată de specialiști de la Scripps Institution of Oceanography, din California, cu ajutorul datelor furnizate de la sateliți Agenției Spațiale Europene (ESA) și NASA.
Satelitul european are ca obiectiv principal observarea calotelor de gheață polare, dar operează și asupra oceanelor, iar cel american, aflat în ultima sa misiune, a măsurat cu precizie câmpul gravitațional terestru.
"Cu ajutorul datelor radar anterioare, puteam vedea toate formațiunile cu înălțime de peste 2 kilometri și erau 5.000 de munți submarini.Cu noile date, și încă nu am terminat cercetarea, cred că putem vedea formațiunile cu o înălțime mai mare de 1,5 kilometri," a declarat, pentru BBC, Dave Sandwell, unul dintre autorii studiului.
Deși nu este o diferență foarte mare, dar numărul munților sumbarini descoperiți crește exponențial odată cu descreșterea dimensiunii (sesizate), "așa încât putem descoperi încă 25.000 de munți față de cei 5.000 cunoscuți deja', a explicat profesorul american.
Citește și: Cel mai important ghețar din Antarctica, punct critic al TOPIRII
Potrivit autorilor studiului, harta deschide noi perspective pentru cunoașterea mișcărilor tectonice din adâncul mărilor. În noua versiune a hărții se disting cu claritate indiciile separării, în urmă cu 85 de milioane de ani, a Africii de America de Sud.
De asemenea, apar noi dovezi ale extinderii lanțurilor muntoase submarine din Golful Mexic, în urmă cu 150 de milioane de ani. Toate aceste formațiuni sunt în prezent acoperite cu straturi groase de sedimente.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
