Dacă nu avea un Traian Băsescu, Vocea Rusiei trebuia să închidă mustăria, sau să inventeze altul. Într-un articol publicat astăzi, Vocea avertizează asupra dezmembrării teritoriale a României, ca parte a unui plan de federalizare a Europei. Lucrurile certe din articol sunt că Traian Băsescu nu mai e dorit de români și că a beneficiat de sprijinul lui Viktor Orban, la suspendare. Aceste fapte sunt amestecate cu tot felul de speculații, într-un scenariu posibil, dar nu probabil.
Acțiunile lui Orban sunt de domeniul evidenței: politicianism și goana după voturile celor cu dublă cetățenie. Nu este la fel de clară dorința liderilor de state naționale de a ceda din prerogativele lor unei tehnocrații de la Bruxelles. Dimpotrivă.
În echilibrul precar în care stă economia se află și funcționarii Comisiei. Un brânci și au zburat. N-ar fi prima garnitură bruxeleză dată de-a dura, în timpul mandatului. Destabilizarea Italiei, a Spaniei, chiar a Germaniei și Austriei ar putea duce la șocuri economice, pe lângă cele politice. Nu văd de ce ar deschide o Cutie a Pandorei, taman la Odorheiu Secuiesc.
Piața globală împinge spre integrare, nu spre atomizare. Dacă se va merge spre federalizare, spre Statele Unite ale Europei, nu văd cum va fi dezintegrată teritorial România. E ca și cum ai spune că Ohio a rupt un district din California. Dacă nu se va merge spre o structură federativă continentală, oricum se alege praful. Ar mai fi integrarea într-o structură gen CSI…
Pe de altă parte, în timp ce așteptăm ”să ne dezintegreze UE”, nu putem uita cum ne-a dezintegrat, deja, URSS un teritoriu și o populație mai mari decât Har-Cov. De fapt, o parte din România se află în afara Uniunii Europene din cauza Imperiului de la Est. Jumătate din Moldova și Bucovina de Nord au ”ales” autonomia cu tancul.
Mai rămânea ceva din articol dacă nu exista Băsescu, ca o ancoră, în vârtejul scenariilor despre ”agresiunea Vestului”?
Iar finalul textului ilustrează cel mai bine tehnologia discursului folosit: se oferă o parte de adevăr și una de speculație. Astfel, obediența României este declarată ca inevitabilă fiindcă la Bucureşti nu există politicieni capabili să aplice „soluţia Cameron” în relaţia cu Uniunea Europeană. Nu discutăm de faptul că premierul britanic n-a aplicat, încă, nimic și nici nu știm ce va face. Cât ne privește, obediență există, dar nu din cauză că n-am avea politicieni capabili să aplice ”soluția Cameron”. Ne lipsește o bancă în stare să o aplice. Și anume Banca Angliei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
