Prin urmare, cum ar trebui să fie proiectate clădirile pentru a ne face mai productivi?
Holly Samuelson își aduce aminte de un fapt straniu de fiecare dată când intra în toaleta din biroul ei și anume clasa de biologie a liceului. „S-a întâmplat de câteva ori”, spune ea. „Atunci mi-am dat seama că era de mirosul care îmi amintesc.”
Amintirea a fost legată de un specimen păstrat în formaldehidă, un cancerigen suspectat care împiedică descompunerea. Formaldehida este uneori folosită și pentru lipici în mobilierul din lemn ieftin. Samuelson, un arhitect, și-a dat seama că dulapurile din baie erau probabil sursa mirosului. Probabil că eliberează vapori de formaldehidă de ceva vreme, neobservată de nimeni, cu excepția subconștientului ei.
O tendință potențial pozitivă este aceea că codurile de construcție care certifică structurile pentru eficiența energetică și practicile ecologice, cum ar fi sistemul LEED al Consiliului pentru clădiri verzi din SUA, aduc uneori puncte pentru strategii de îmbunătățire a aerului interior, cum ar fi să nu folosească mobilier care emite formaldehidă. Pe măsură ce un număr de astfel de clădiri se construiesc tot mai des- din 2006 până în 2018, clădirile înregistrate în LEED au crescut de peste 200 de ori doar în SUA - cercetătorii se întreabă dacă vor schimba parametrii calității aerului interior.
Calitatea aerului și eficiența energetică nu au fost întotdeauna mână în mână. Încă din 1983, Organizația Mondială a Sănătății a menționat că clădirile bine închise cu ferestre care nu puteau fi deschise erau legate de sindromul clădirii bolnave. Mai multe persoane s-au simțit rău în clădiri, deoarece măsurile de eficiență energetică din anii ’70 au dus la mai multe case și birouri închise. Dar a fost nevoie de mult timp pentru ca calitatea aerului din interior să fie luată în serios.Chimista Charlene Bayer a investigat numeroase cazuri de sindrom de clădire bolnavă în anii 1980 și 90.
Într-o clădire de birouri pe care a analizat-o a oferit un exemplu groaznic de proiectare, precum toalete în birouri, alături de ascensoarele hidraulice, care erau echipate cu odorizante. Când ascensoarele s-au mutat, au creat un vid care a atras substanțele chimice de deodorant. Când ușile ascensoarelor s-au deschis pe un nou etaj, substanțele au fost eliberate și ele.„A distribuit aceste lucruri la fiecare etaj. Și a ajuns destul de mare încât oamenii sensibili au început să răspundă la asta ”, spune ea. „Am încercat să convingem oamenii că aerul interior [calitatea ca domeniu] avea într-adevăr un motiv să existe.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
