Un ardelean vine pentru prima dată în București. La un semafor, așteptând să apară lumina verde este împroșcat, alături de alți pietoni, cu zoaie de către un șofer grăbit.
Bucurestenii urlă după el scoși din minți, numai ardeleanul sta și se uita mirat.
– Apoi, stati linistiti ca trebe s-opreasca.
– Ce s-opreasca dom'le, esti timpit?! N-ai vazut ce vitez...a avea?
– Apoi cum, nu opreste?
– Nu. Da' mata pe ce lume traiesti?
– Apoi la noi in Ardeal, cind se-ntimpla de te uda un sofer, apoi opreste, te ia in masina, isi cere iertare, te duce acasa, iti da sa maninci si nu se lasa pina nu stai la el vreo trei zile in gazda pe banii lui. Iar la plecare iti cumpara si televizor.
– Ei, pe dracu, zice bucuresteanul. Ti s-a intimplat așa ceva?
– Nu mie, da' i s-o-ntimplat nevesti-mii!
[citeste si]
