"- Dar tu ce ești de fapt: catolic, protestant sau evreu?
- CLOVN!"
„Sunt clovn sau, denumirea oficială a profesiunii mele, comic" – aşa se prezintă Hans Schnier, artistul nefericit din perspectiva căruia este privită societatea germană din timpul şi de după cel de-al Doilea Război Mondial.
E, fără doar şi fără poate, un adevărat performance. E un scaun. E un clovn. E un perete „negru" în spatele căruia se află o altă lume, o lume a cenzurii şi a urii faţă de „ceilalţi" care nu... E o lumină caldă şi jucăuşă. E un chip de clovn, nu o mască. E o artă într-o permanentă desfăşurare. E o instabilitate emoţională. E Alex Buescu. E Anca Maria Colţeanu. E Heinrich Böll. E teatrul LUNI de la Green Hours. E spaţiul în care transformarea absurdului cotidian se afundă într-un vis "retrăibil". (Dragoș Savu - Clovnul Nimicului - articol apărut pe site-ul B-Critic)