Fostul campion mondial de box Mihai Leu a încetat din viață marți seara, la vârsta de 56 de ani. Acesta era internat în stare gravă la secția Terapie Intensivă a Institutului Clinic Fundeni din Capitală de mai bine de o săptămână.
Mihai Leu a excelat în două sporturi complet diferite, reușind să devină campion mondial la box profesionist și campion național la automobilism. Puțini știu însă că, în copilărie, a fost pasionat și de tenis de câmp, sport pe care l-a practicat înainte de a se dedica definitiv boxului.
Mihai Leu: Dacă aș fi făcut tenis, în mod sigur aș fi muncit pentru asta
„Eram destul de mic. Am început boxul la 9 ani. Mergeam la tenis de câmp. Am avut o mică problemă cu un coleg și am ajuns în sala de box, până la urmă.
De multe ori m-am gândit, așa e viața asta: ai ajuns de mai multe ori în timpul vieții la răscruce de drumuri, ai ales să mergi pe o direcție. Niciodată nu știi ce s-ar fi întâmplat dacă mergeai în altă direcție. Dacă aș fi făcut tenis, în mod sigur aș fi muncit pentru asta”, declara Mihai Leu, în dialog cu jurnalistul Florin Răvdan, la Interviurile DCNews.
Citește și: „Și când ești în șanț, trebuie să te uiți la stele”. Ultima discuție a lui Mihai Leu cu Titi Aur
Nu și-a imaginat că va ajunge să scrie istorie în box
„Nici nu visam că voi face box de performanță. Pur și simplu, copil fiind, mergeam în fiecare zi la sală, părinții erau fericiți că nu pierdeam timpul în fața blocului și aveam o activitate. Dar nu m-am gândit vreodată că boxul va deveni profesia mea.
E foarte greu de spus din ce moment mi-am dat seama că pot să fac performanță în box, fiindcă ești copil în momentul în care începi. Spre exemplu, am avut un eveniment la care am fost fericit că m-am implicat. Am dat medalia pe care am primit-o când am devenit prima dată campion național pentru a ajuta copiii bolnavi de cancer.
Pentru mine, a fost cumva cel mai important titlu, pentru că a fost începutul unui drum frumos. Niciodată nu m-am gândit să devin campion național. Munceam foarte mult, făceam antrenamente, dar nu te gândești, copil fiind, ce înseamnă să ajungi să faci performanță. Fiecare titlu, cât a fost de mic, mi-a dat mai multă încredere și m-a făcut să visez întotdeauna și să sper la mai mult”, mai dezvăluia fostul mare sportiv.
Citește și: Mihai Leu a fugit din România în anii '80. Dezvăluiri emoționante în ultimul interviu la DC News / video
O carieră impresionantă
Mihai Leu și-a început cariera sportivă în box în 1977, la doar 9 ani. El a fost antrenat inițial de Ion Turică la Clubul Constructorul din Hunedoara. Apoi, a urmat un parcurs remarcabil la cluburile Metalul Hunedoara, Dinamo și Steaua, fiind pregătit de antrenori de renume și făcând parte din lotul național al României.
A cucerit patru titluri de campion național consecutiv între 1983 și 1986 și a devenit campion mondial la juniori în 1987. În 1991 a trecut la boxul profesionist, unde a obținut un palmares impresionant de 28 de victorii din tot atâtea meciuri.
Apogeul carierei sale a fost atins în 1997, când a devenit primul campion mondial la profesioniști din istoria României, învingându-l pe Santiago Samaniego la Hamburg și cucerind centura WBO la categoria semimijlocie. S-a retras neînvins din boxul profesionist în 1998, din cauza unei accidentări grave la brațul stâng.
Sursa foto: Agerpres
După retragerea din ring, Mihai Leu s-a reprofilat în automobilismul sportiv, debutând în 1994 la Raliul Banatului. A concurat timp de peste un deceniu în Campionatul Național de Raliuri, obținând titlul de campion național în 2003, după ce în 2001 devenise vicecampion.
Sursa foto: Agerpres
A pilotat diverse modele, de la Volkswagen și Ford la Hyundai, și a fost unul dintre cei mai respectați piloți din motorsportul românesc. Din 2008 s-a implicat în managementul sportiv, promovând competiții auto precum Raliul Aradului și Raliul Sibiului, rămânând activ în lumea sportului chiar și după încheierea carierei de pilot, potrivit Agerpres.
Acesta a fost diagnosticat cu o afecțiune oncologică la colon în urmă cu 11 ani, iar de atunci a fost supus mai multor intervenții chirurgicale.