Organizația s-a înființat în februarie 1990 și de-atunci a avut un singur director: pe Ion Caramitru. Unul dintre motive este și faptul că nu a mai candidat nimeni pentru acest post.
"Figura singurului său președinte, Ion Caramitru, a dezvoltat, în timp o obsesie: uniunea nu se mai schimbă căci președintele e același. E adevărat, președintele candidează, de fiecare dată, singur! Și este ales.
„UNITER este Caramitru". Tipul acesta de „monopol" e, de fapt, consubstanțial lumii teatrului nostru: de la directori de teatru la profesori de Actorie, monopolul e considerat „organic" și o „virtute" care nu mai sunt posibile demult în Vest. Noi mai avem ce Ei nu mai au demult.
Acest lucru a ridicat, cel puțin pentru mine, o problemă serioasă: de ce nu a apărut alternativa la UNITER? Dacă nemulțumirile față de uniune, față de liderul ei incontestabil vin tot mai frecvent din partea generațiilor mai tinere de artiști, de ce aceștia nu s-au constituit întro organizație proprie? Iar dacă lucrul acesta s-a întâmplat, cum de nu se aude de ea?! Criticile la adresa UNITER continuă însă", a scris Marian Popescu pe blogul său.
În încheiere, profesul s-a întrebat: ce mai este astăzi Uniunea teatrală din România?
"Subiectul ne aduce, de fapt, aproape de o neputință istorică: aceea de revoltă concretizată în alternativă care să dureze și să deschidă un nou drum.
Mi-ar plăcea să fie altfel. În 1990 părea să existe șanse pentru asta. Aveam atunci ideea clară a ce trebuie să fie UNITER. Ce s-a pierdut și ce s-a câștigat pe drum? Ce este UNITER acum?", a mai scris Marian Popescu. Întreaga postare o puteți găsi AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
