Franța a primit o lovitură în încercarea de a limita accesul copiilor la rețelele sociale. Curtea Constituțională franceză a respins legea care urma să interzică accesul la rețelele sociale pentru copiii sub 15 ani.
Peste tot în lume, tot mai multe țări încearcă să tragă o linie când vine vorba de vârsta de la care cei mici ar trebui să aibă acces pe rețelele sociale. Australia, de exemplu, a pus deja piciorul în prag și a interzis conturile pentru cei sub 16 ani, iar la noi, în România, Raed Arafat, șeful DSU, spune că țara ar trebui să limiteze, după exemplul altor state, accesului copiilor şi adolescenţilor la reţelele sociale.
Doar că, dincolo de legi și reguli, lucrurile nu sunt deloc ușoare. Cum reușești, practic, să-ți aperi copilul de hărțuire, clipuri toxice sau de capcana ecranelor care îi „fură” ore întregi, fără să-l izolezi complet de lumea în care trăiește și în care are tot dreptul să comunice, să învețe și să se exprime?
Franța voia să interzică accesul la rețelele sociale pentru copiii sub 15 ani
Legea blocată de Curtea Constituțională franceză urmărea să împiedice copiii sub 15 ani să își creeze sau să păstreze conturi pe rețelele sociale. Măsura urma să fie una dintre cele mai dure restricții adoptate până acum în Europa, notează Politico. Parlamentul francez a adoptat proiectul în iulie 2026, iar regulile urmau să intre în vigoare odată cu începerea noului an școlar.
Platformele ar fi trebuit să verifice vârsta utilizatorilor și să închidă conturile existente ale copiilor sub pragul legal, potrivit informațiilor publicate despre lege. Pentru președintele Emmanuel Macron, proiectul reprezenta una dintre măsurile importante din ultimul său mandat.
Guvernul francez nu intenționează însă să renunțe la idee. După decizia Curții, administrația prezidențială a anunțat că va încerca să elaboreze o nouă variantă, care să respecte condițiile juridice stabilite de judecători. Ținta anunțată este primăvara anului 2027.
De ce a spus Curtea Constituțională „nu”
Judecătorii nu au susținut nicio clipă că protejarea copiilor pe internet ar fi inutilă. Problema a fost modul brutal și rigid în care legea încerca să rezolve situația. O interdicție generală, aplicată la grămadă, lovește în libertatea de exprimare și comunicare a adolescenților, fără să țină cont de diferențele dintre platforme sau dintre copii.
Un puști de 14 ani poate folosi un cont doar ca să discute pe un grup cu colegii de clasă sau să urmărească pasionat clipuri despre știință, în timp ce un altul poate ajunge în colțuri toxice ale internetului, expus la cyberbullying și conținut periculos. Tratarea tuturor la fel a fost considerată disproporționată.
Peter Craddock, avocat specializat în tehnologie la Keller & Heckman, a rezumat decizia pentru Politico: „Mesajul transmis guvernului este, în esență: dacă vreți ca măsura să reziste, nu puteți merge pe o interdicție generală. Trebuie să existe nuanțe. Trebuie să existe pârghii prin care un părinte să poată spune: copilul meu a atins un anumit nivel de maturitate și poate folosi aceste platforme în mod corect”.
Chiar dacă judecătorii au respins legea, frica din spatele ei rămâne. Copiii ajung pe social media exact în anii cei mai fragili, când își construiesc stima de sine și învață să facă față presiunii din jur. Iar platformele nu sunt niște biblioteci digitale neutre. Sunt gândite milimetric, prin notificări și algoritmi hipnotici, să-ți țină privirea lipită de ecran cât mai mult timp. Pe lângă orele pierdute, mai sunt și riscurile: hărțuire online, contacte cu străini periculoși, conținut sexualizat sau provocări absurde.
O limită de vârstă ar lua o piatră grea de pe umerii părinților și mută responsabilitatea pe giganții tech. În loc să fie mama și tata singurii „polițiști” din casă care confiscă telefoane, platformele ar deveni răspunzătoare prin lege.
O interdicție poate oferi copilului mai mult timp pentru a se maturiza
Susținătorii limitelor de vârstă pornesc de la ideea că un copil poate avea acces la internet fără să fie obligat să intre de la o vârstă mică într-un sistem în care devine dependent de like-uri, comentarii și comparații toxice. O astfel de măsură nu ar trebui să însemne că adolescentul rămâne fără informație sau fără tehnologie.
Aceasta este și abordarea adoptată în Australia. Autoritățile de acolo subliniază că măsura nu reprezintă o interdicție generală a internetului pentru copiii sub 16 ani. Este o restricție privind deținerea conturilor pe anumite platforme sociale. În multe situații, tinerii pot continua să vadă conținut public care nu necesită autentificare.
Ce ne arată primele date din Australia? În practică, lucrurile sunt departe de a fi perfecte. Deși autoritatea australiană eSafety a anunțat că au fost șterse milioane de conturi, o anchetă parlamentară a scos la iveală faptul că peste 80% dintre minorii sub 16 ani continuau să navigheze pe platforme chiar și după intrarea în vigoare a legii.
Meta și alte companii au blocat sute de mii de utilizatori suspecți, dar au recunoscut că instrumentele de verificare sunt încă la început. E foarte ușor să scrii o cifră într-o lege și extrem de greu să verifici vârsta unui om în mediul digital fără să-i încalci grav viața privată. Oricine poate bifa o dată de naștere falsă în trei secunde. Cum verifici însă fără să ceri buletinul, scanări faciale sau alte date sensibile care ar putea ajunge pe mâini greșite?
Ce se întâmplă în România și ce propuneri au ajuns în Parlament
Și România discută despre limitarea riscurilor la care sunt expuși copiii pe rețelele sociale. Una dintre inițiativele înregistrate în Parlament este Propunerea legislativă privind protecția minorilor sub 16 ani pe platformele de social media, cu numărul L192/2026 la Senat și PLX 364/2026 la Camera Deputaților.
Există și o altă propunere, înregistrată la Senat sub numărul B406/2026, intitulată Propunere legislativă privind protecția minorilor în utilizarea serviciilor de rețele sociale online. Aceasta a fost inițiată de parlamentari USR, împreună cu parlamentari din alte formațiuni, și se află înregistrată pentru dezbatere la Senat.
De asemenea, Parlamentul are în lucru și inițiativa L183/2025, care vizează protecția minorilor sub 18 ani în fața conținutului nociv distribuit pe platformele online foarte mari, cunoscute în legislația europeană sub denumirea de VLOP. Aceasta a fost trimisă la Camera Deputaților pentru dezbatere.
Mai există și propunerea B151/2026 privind protecția minorilor împotriva riscurilor utilizării rețelelor sociale, aflată în circuitul parlamentar.
Așadar, România nu are în prezent o interdicție națională aplicată utilizatorilor sub 16 ani, după modelul australian. Dar tema a ajuns deja în Parlament, iar dezbaterea legislativă arată că presiunea pentru găsirea unor reguli mai stricte crește.
Ce ar putea învăța România din cazul Franței
Decizia Curții Constituționale franceze oferă o lecție importantă pentru orice stat care vrea să adopte o interdicție generală. O regulă de tipul „nimeni sub o anumită vârstă nu are acces”, poate părea ușor de înțeles și de aplicat. Din punct de vedere juridic și tehnic, lucrurile sunt mai complicate.
O viitoare lege ar trebui să răspundă la mai multe întrebări:
Ce platforme intră sub incidența restricției?
Se aplică aceeași regulă unui serviciu educațional și unei aplicații construite pentru distribuirea permanentă de conținut?
Cum se verifică vârsta?
Cine răspunde dacă verificarea eșuează?
Ce se întâmplă dacă un adolescent este blocat din greșeală?
Cum sunt protejate datele personale colectate pentru verificarea vârstei?
Ce rol au părinții?
Cazul francez sugerează că diferențierea este importantă. Instanța a considerat că legea respinsă nu ținea suficient cont de diferențele dintre platforme și de situațiile diferite ale minorilor.
Pentru România, o posibilă soluție ar putea fi construirea unei legislații care să analizeze riscul fiecărui tip de serviciu și să stabilească obligații pentru companii, fără să transforme orice formă de acces la internet într-o problemă.
Părinții nu pot duce acest război singuri
Auzim des replica: „E treaba părinților să-și controleze copiii”. Dar oricât de atent ai fi ca părinte, oricâte limite de timp ai seta pe telefon, te lupți de unul singur cu armate întregi de ingineri și algoritmi concepuți special să creeze dependență. De aceea, legislația este indispensabilă. Rolul ei este să oblige companiile să proiecteze medii digitale mai sigure: setări de confidențialitate active din oficiu pentru minori, blocarea automată a mesajelor venite de la adulți necunoscuți, limitarea funcțiilor de scroll infinit și a notificărilor agresive, instrumente transparente de control pentru familie.
Decizia Curții de la Paris are ecou. Așa cum sublinia avocatul Peter Craddock, principiul libertăților fundamentale este același în întreaga Uniune Europeană. Orice guvern care vrea să reglementeze mediul digital va trebui să găsească acel punct de echilibru fin între protecție și libertate.