Sute de mii de adolescenți din România trăiesc săptămâni pline de presiune și emoții uriașe înaintea examenelor de Evaluare Națională și Bacalaureat. În cabinetele consilierilor școlari, anxietatea, teama de eșec și epuizarea devin tot mai vizibile pe măsură ce se apropie ziua examenului. Despre impactul acestei perioade asupra copiilor și familiilor lor a vorbit Diana Ioaneș, psiholog și psihoterapeut, în cadrul emisiunii Părinți Prezenți, difuzată pe Părinți și Pitici, DC News și DC News TV.
Pentru a evalua cu precizie starea emoțională a elevilor săi, psihologul și psihoterapeutul Diana Ioaneș a desfășurat o investigație internă extinsă la nivelul întregului colegiu în care activează. Încă din luna ianuarie, experta a mers personal la fiecare clasă pentru a aplica un chestionar axat exclusiv pe stările emoționale și nevoile acute ale adolescenților.
„Începând cu luna ianuarie am fost în întreg colegiu și am aplicat fiecărui elev la clasă un chestionar în care i-am rugat să menționeze cinci emoții pe care le au, cinci nevoi pe care le au și ce așteptări au de la consilierul școlar”, spune Diana Ioaneș.
Rezultatele acestui chestionar au oferit o imagine tulburătoare a realității din spatele ușilor închise ale sălilor de clasă, în special la clasele de final de ciclu, clasa a VIII-a și clasa a XII-a, unde elevii se pregătesc pentru deciziile de carieră și examene.
„Era menționată frecvent starea de oboseală, epuizare, stres, burnout. Copiii foloseau cuvântul oboseală. Iar la nevoi era nevoia de odihnă, de relaxare, nevoia de a fi încurajat. Nevoia de odihnă era frecvent menționată. Nu am făcut o statistică, dar răspunsurile se repetau, erau aceleași: ’copleșiți’, ’depășiți de situație’, ’e prea mult’, ’abia aștept să se termine’”, explică psihologul.
Astfel, după aceste chestionare, s-a constatat că elevii români ajung la examenele din vară deja epuizați din punct de vedere cognitiv și emoțional.
Cum recunoaștem instalarea distresului patologic?
Este important ca părinții să facă o distincție între stresul sănătos (eustresul), cel care îl mobilizează pe elev și îi oferă energia necesară pentru a se concentra, și distresul, cel care îi distruge echilibrul psihic și îl paralizează complet.
Diana Ioaneș descrie cu precizie momentul în care un adolescent trece linia roșie și intră în zona distresului dăunător.
„Dacă vedem că copilul nostru stă și studiază în fiecare zi, că muncește, că învață, că face teste, că face teme, că merge la meditații, îl vezi că lucrează și, la un moment dat, observi că ceva s-a schimbat, că nu mai e motivat, că e obosit, că amână să înceapă să lucreze, că tinde să stea mai mai mult pe telefon, aceste modificări comportamentale subtile sunt, de fapt, strigăte de ajutor”, explică experta.
Când presiunea depășește resursele, copilul tinde să se refugieze în ecrane sau să amâne sarcinile, dar nu din lene. Le amână din incapacitatea biologică a creierului de a mai procesa informații. În acest punct, psihologul spune că elevii încep să își exprime disperarea și folosesc formule de abandon emoțional: „Nu mai pot, nu îmi mai intră nimic în cap!”, „Nu mai pot, nu mai vreau să învăț!”, „Nu îmi pasă, să ajung la ce liceu ajung, nu mă mai interesează!”.
Protocolul de urgență: Pauza totală și reconectarea fizică
Atunci când un adolescent verbalizează sau manifestă această stare de epuizare extremă, continuarea forțată a studiului este nu doar inutilă, dar și extrem de dăunătoare. Psihologul Diana Ioaneș recomandă părinților aplicarea imediată a unui protocol de resetare emoțională.
„Părintele, stând de vorbă cu copilul, încearcă să facă ceva, încearcă să facă o schimbare. Uneori e nevoie de o pauză de două, trei, patru zile. Nu mai pui mâna pe nicio carte, pe nimic, și iei o pauză. Faci mișcare fizică: ies cu tine să alergăm, ies cu tine să jucăm baschet în curtea școlii, nu știu, facem ceva fizic, vii la sala de fitness cu mine. Trebuie să faci altceva. Mișcarea fizică e cea mai bună formă de relaxare în momentul în care ești psihic depășit și copleșit”, subliniază experta.
Părinții tind adesea să se panicheze la ideea că pierd câteva zile valoroase de studiu chiar înainte de examene, însă din punct de vedere neurobiologic lucrurile stau diferit.
„Dacă nu va `pierde` acele trei-patru zile, va pierde mult mai mult după aceea. De fapt, e un câștig. Relaxarea este singura modalitate prin care informația deja stocată poate deveni accesibilă în momentele de evaluare”, conchide Diana Ioaneș.