Peste 1.400 de absolvenți ai promoției 2020 - 2026 ai Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie 'Carol Davila' din București depun miercuri, pe Arena Națională, Jurământul lui Hipocrate.
Ceremonia începe la ora 14:00.
'După anii de studiu și formare, o nouă generație ajunge în fața unui moment cu o puternică semnificație profesională și umană. (...) În fața profesorilor, familiilor și colegilor, cei peste 1.400 de absolvenți vor rosti cuvintele unui jurământ care vorbește despre responsabilitate, respect pentru profesie și pentru pacient, integritate și valorile care trebuie să însoțească actul medical', au informat reprezentanții instituției de învățământ superior.
La ceremonie vor participa Cătălin Cîrstoiu - decanul Facultății de Medicină, Viorel Jinga - rectorul Universității 'Carol Davila', Dragoș Vinereanu - președintele Senatului Universității 'Carol Davila', Cătălina Poiană - președintele Colegiului Medicilor din România.
Hipocrate
Influența lui Hipocrate este încă resimțită în întreaga lume – ca medic cunoscut pe scară largă ca tatăl medicinei moderne. Medicina și asistența medicală erau practicate de mii de ani. Proprietățile vindecătoare ale unor lucruri precum scoarța de salcie, canabisul și macul au fost recunoscute cu mult înainte de antichitatea clasică (sec VIII i.Hr. și sec VI d.Hr)
Viața și legendele lui Hipocrate
Hipocrate s-a născut în jurul anului 460 î.Hr., pe insula Kos din Marea Egee. Familia sa era relativ bogată. Se crede că tatăl său, Heraclide, a fost medic, iar mama sa, Praxitela, era fiica unui nobil.
Bogăția familiei sale a cântărit mult, acesta primind o educație bună. A studiat inițial timp de nouă ani, iar educația sa în aceasta perioada a constat în: citit, scriere, ortografie, poezie, cântat, muzică și educația fizică.
După aceea, a studiat doi ani medicina. El a fost tutorat atât de tatăl său, cât și de bunicul său (care era de asemenea medic și îl chema tot Hipocrate). Învățarea medicinei și practica în acest domeniu a avut loc în Europa continentală, Libia și Egipt, unde a dobândit o experiență mare, întâmpinând multe probleme medicale diferite., potrivit enigmatica.ro.
Anii de învățăcel i-a petrecut la un Asclepeion, care era un tip de templu din Grecia antică dedicat semi-zeului mitologic Asklepios, care era și medic. Aceste temple adăposteau vindecători calificați care funcționau ca medici și chirurgi rudimentari.
Hipocrate într-un Asclepeion
Unele texte se referă la Hipocrate ca studiind cu un medic trac numit Herodic din Selymbria, precum și cu tatăl și bunicul său, iar educația sa a fost completată în continuare de studiul alături de filosofii Democrit și Gorgias.
El a fost o figură atât de semnificativă încât multe legende au apărut după moartea sa, intocmindu-se chiar un arbore genealogic detaliat ce ducea la Asclepeion pe partea tatălui său și Hercule pe partea mamei sale de neam. “Călătoriile lui Sir John Mandeville”, un text din secolul al XIV-lea, îl descrie ca „conducătorul insulei Kos și Lango” și relatează o poveste fantastică despre fiica sa. Potrivit textului, ea a fost transformată într-un balaur mare de o sută de metri, care nu putea fi transformată la loc în om decât de sărutul unui cavaler.
El a fost extrem de profesionist în ceea ce privește conduita sa, iar în lucrarea sa „Despre medic” a declarat că medicii ar trebui să fie întotdeauna calmi, serioși, înțelegători și sinceri cu pacienții lor. El a fost riguros în practica sa, urmând întotdeauna aceste standarde.
El a apreciat și a pus accent pe observațiile pacienților asupra propriei lor boli, precum și documentația detaliată a simptomelor și tratamentului acestora. El a crezut că este important să creeze notițe într-un mod clar și ușor de înțeles, astfel încât să poată fi transmise altor medici care vor trata același pacient sau viitorilor medici care ar putea avea un pacient ce suferă de aceeași boala.
Multe dintre lucrurile pentru care el lua notițe au devenit un standard astăzi – luatul pulsului pacienților, precum și observația dacă au febră sau nu, și ce tip de dureri au descris. El a fost atât de minuțios, încât a notat și istoricul familiei pacienților săi, cât și mediul în care trăiau aceștia.
În lucrarea sa „Boala Sacră”, el explică faptul că dacă bolile ar fi cauzate de entități supranaturale, medicamentele nu ar avea niciun efect asupra lor. El a propus că bolile sunt de fapt cauzate de umori dezechilibrate – o idee care a fost apoi larg acceptată în Grecia antică și care a persistat în Roma antică.
VARIANTA ORIGINALĂ A JURĂMÂNTULUI
Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţi zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că voi indeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, juramântul şi legământul care urmează:
-Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi invaăţ fără plată şi fără să le cer vreun legământ.
-Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.
-Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate.
-Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.
-Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta. În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi.
-Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.
-Daca voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viaţa şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă.
VARIANTA MODERNĂ A JURĂMÂNTULUI
(aşa cum a fost ea adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva – 1975)
Odată admis printre membrii profesiunii de medic:
-Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;
-Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;
-Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;
-Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;
-Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;
-Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;
-Colegii mei vor fi fraţii mei;
-Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;
-Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare.