DCNews Stiri Educatie Universitățile, în fața unei revoluții fără precedent. AI schimbă totul, de la examene la plagiat

Universitățile, în fața unei revoluții fără precedent. AI schimbă totul, de la examene la plagiat

Inteligența artificială schimbă universitatea din temelii. Prof. Mircea Duțu: Va ridica probleme deosebit de importante în privința controlului uman / FOTO ILUSTRATIV: magnific.com @egoitz_bengoetxea

Universitățile intră într-o nouă etapă. Inteligența artificială nu mai este o tehnologie a viitorului, este ceva care schimbă modul în care profesorii predau, studenții învață, iar instituțiile își stabilesc regulile.

Inteligența artificială pătrunde rapid în învățământul superior și obligă universitățile să regândească regulile după care funcționează. De la redactarea lucrărilor și evaluarea studenților până la protecția datelor personale și integritatea academică, fiecare domeniu este influențat de această transformare tehnologică.

În același timp, apar întrebări care nu mai țin doar de tehnologie. Cine stabilește limitele utilizării inteligenței artificiale? Cum poate fi prevenită frauda academică? Ce se întâmplă atunci când un student folosește un sistem AI într-un mod care nu este interzis în mod expres de regulamentul universității? Sunt întrebări la care instituțiile de învățământ încep să caute răspunsuri, într-un ritm în care legislația încearcă să țină pasul cu evoluția tehnologiei.

Invitat în cadrul emisiunii DC Edu, realizată de prof. univ. dr. Sorin Ivan și difuzată de DCNews și DCNewsTV, prof. univ. dr. Mircea Duțu, director emerit al Institutului de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române și președintele Universității Ecologice din București, a explicat că universitățile europene se află într-un moment de cotitură.

„Se disting trei tipuri de sisteme de inteligență artificială, pentru că aceasta este unitatea cu care discutăm și care reprezintă principalul subiect al regulamentului european în materie. Aceste efecte asupra vieții universitare sunt, fără îndoială, distribuite în raport cu cele trei tipuri și creează riscuri care trebuie să fie avute în vedere din perspectiva respective.

E vorba mai întâi de acele sisteme neautonome, care automatizează unele sarcini, dar factorul uman rămâne în buclă și le utilizează ca simple instrumente. Aplicațiile concrete se referă la examinarea candidaților, achiziția, acompaniamentul pedagogic a studenților, chiar la evaluarea riscurilor instituționale. În ceea ce privește riscurile pe care le prezintă aplicațiile respective și utilizarea lor în viața universitară, sunt legate de respectul vieții private și al securității datelor personale al studenților pe care le utilizează și le procesează.

Urmează apoi așa-numitele sisteme hibride, care reprezintă o întreagă gamă de utilizări printre care botsurile conversaționale asistate de inteligența artificială, dispozitivele de feedback personalizate ori chiar ajutoarele automatizate la scriere și care se manifestă prin intermendiul marilor modele de inteligență artificială. În privința lor, dacă utilizatorii nu mai fixează obiective generale, etapele intermediare pe care le implică sistemul utilizat spre atragerea lor nu sunt de regulă specificate. Este terenul predilect al trișării și al apariției constrângerilor, metodelor și instrumentelor de manifestare concretă a integrității academice. Dar sunt reale pericole pe care le prezintă utilizarea neconformă sau pentru atingerea pe căi ocolite a avantajelor tehnice pe care le oferă instrumentele respective.

Și, în fine, dar cel mai important și care apare cu adevărat crucială este așa-numita eră a agenților autonomi, adică acea inteligență artificială agentică. Deocamdată aflată numai la stadiul de experiment, dar care tinde să se afirme din ce în ce mai mult și ea își stabilește și-și înțelege un obiectiv complex, îl planifică și stabilește pașii necesari în vederea atingerii lui și pornește în îndeplinirea și atingerea conform programării obținute. Această apariție AI agentice, la orizontul câtorva ani după unii mai optimiști, la un deceniu după alții, va ridica probleme deosebit de importante în privința controlului uman pentru că va fi vorba de o schimbare de scară și o refacere a paradigmei de relaționare cu omul.

Ca atare, acestea sunt trei formule pe care le implică utilizarea inteligențelor artificiale în învățământul universitar, fiecare dintre ele cu avantajele și riscurile pe care le prezintă, explică prof. univ. dr. Mircea Duțu.

CITEȘTE ȘI: Anunț surpriză: O nouă specializare universitară în România pentru meseriile viitorului

Sorin Ivan: Inteligența artificială trebuie integrată în educație

SURSA FOTO: magnific.com @syda_productions

În cadrul emisiunii, profesorul Sorin Ivan a atras atenția că rezistența față de inteligența artificială nu reprezintă o soluție pentru mediul universitar.

„Vorbim de universitate și inteligența artificială, cum promovați în mod concret utilizarea AI în rândul personalului didactic la nivelul actului de predare-învățare și în rândul studenților? Există din partea unora mai conservatori o anumită rezistență sau chiar un refuz, ceea ce mi se pare absurd. Nu ai cum refuza progresul, nu ai cum să nu folosești beneficiile absolut fabuloase ale acestui instrument, dar concret cum abordați în educație și cercetare?” întreabă moderatorul DC Edu.

În opinia lui Mircea Duțu, investițiile realizate prin PNRR reprezintă doar primul pas. Miza următorilor ani este pregătirea profesorilor și a studenților pentru utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale.

Noi am beneficiat, în primul rând, de PNNR cu digitalizarea universităților și am dotat cu această ocazie, cu sprijinul Uniunii Europene, toate laboratoarele, am creat centre de cercetare, am obținut o pregătire în domeniul digitalizării a unui număr important de studenți și a întregului personal administrativ, dar fără îndoială că deocamdată suntem la început și prima preocupare este aceea a creării din noțiunile fundamentale de inteligență artificială un soclu comun pentru toate facultățile. Apoi, după această pregătire - și pentru asta avem nevoie de colaborarea specialiștilor în domeniu - va urma, și spun că va urma pentru că este mai degrabă vorba de un proiect, de a particulariza modul în care inteligența artificială este folosită în cadrul fiecărei specializări universitare care o găsim în universitates. 

Pentru mine principala preocupare se referă la modul în care este folosită în materie de drept și implicațiile pe care le va genera la nivelul profesiilor juridice pentru care înțelegem să pregătim o mare parte din studenții noștri.

Și nu în ultimul rând, încercăm în acest context să vedem în ce măsură realizăm reperele integrității și ale eticii în vederea utilizăriiUniversitatea Românească este, în present, supusă unei avalanșe de reglementări. Avem de implementat peste 120 de acte normative de soft law reprezentate de metodologii, ghiduri, regulamente care, însumate, sunt mii de pagini și într-un fel sufocă activitatea universitară.

Dacă mai introducem și o serie de reglementări referitoare la etica folosirii inteligenței artificiale, fără îndoială că sporim această suprarglementare. 

Este necesară, dar haideți să luăm un mic exemplu. M-am uitat atunci când am elaborat regulamentul nostru la modul cum au acționat alte universități. Și exemplul reprezentativ mi s-a părut acela care prevede că în fișa fiecărei discipline cadrul didactic să structureze o secțiune specială asupra modului în care atrage atenția și stabilește împreună cu studentul care sunt cerințele de respectare a integrității academice, spre evitarea trișării în cadrul activității de evaluare și de pregătire.

Problema este că pentru noi europenii este absolut necesară. Și de ce spun asta? Am două exemple foarte clare asupra modului în care în Franța, de pildă, s-a pus problema aceasta a respectării integrității de către student în elaborarea diferitelor lucrări cu precădere a tezelor de licență, de masterat și de doctorat. De pildă, o decizie a Tribunalului Administrativ din Paris care este elocventă pentru modul în care trebuie să reacționăm și reglementările sunt absolut necesare. Acesta, în martie, a anulat sancțiunea aplicată unui student acuzat de a fi redactat teza de disertație, era vorba de master doi la Facultatea de Drept Paris, cu o teză în care justiția a estimat că universitatea nu-l putea sancționa. Dar de ce? Întrucât niciun regulament intern nu încadra și nu interzicea implicit uzul IA la acel moment”, susține prof. univ. dr. Mircea Duțu.

VEZI ȘI: Stanford se întoarce la examenele din anii '20 și „Caietele Albastre”, China desființează 12.000 de programe. Prof. Duțu, despre adevărata misiune a universității în era AI

Un caz din Franța arată de ce universitățile trebuie să stabilească reguli

SURSA FOTO: magnific.com @The Yuri Arcurs Collection

Pornind de la exemplul oferit de profesorul Mircea Duțu, devine evident că utilizarea inteligenței artificiale nu mai reprezintă doar o problemă tehnică. Ea produce deja efecte juridice. Atunci când regulamentele universităților nu precizează ce este permis și ce este interzis, sancțiunile disciplinare pot fi anulate în instanță.

Profesorul Sorin Ivan a sintetizat această situație: „Asta era o carență în reglementare, nu era o validare morală”.

Profesorul Mircea Duțu consideră că următorii ani vor aduce o schimbare majoră în modul în care universitățile definesc plagiatul, frauda academică și utilizarea acceptabilă a inteligenței artificiale.

„Dar arăta nevoia de a preciza studentului pentru predictibilitate, previzibilitate și rigurozitate care sunt condițiile pe care tu ca universitate le înscrii în carte sau în alte documente în privința utilizării respective.

A doua speță, care e și mai interesantă, Tribunalul Administrativ a validat deciderea de excludere a unui student reținându-se fapte materiale stabilite și constitutive ale unei fraude de natură a primi o sancțiune disciplinară. Poba, utilizarea softului de detectare și analiză a stilului. Folosise anglicisme, expresii automate, citări halucinante și așa mai departe.

Mai mult decât atât, un profesor a descoperit o halucinație în teza de masterat. I se atribuise că a scris și a publicat o lucrare din care era citată în lucrarea respectivă și de aici a pornit cercetarea în a dezavoua teza respective. Problemele care se ridică de aici, pentru că ele pot fi extrapolate inclusiv la universitățile noastre, utilizarea IA generative în învățământul superior a devenit și o problemă juridică și una care implică consecințe din ce în ce mai importante, pentru că pune în discuție raportarea universității și a modului în care studentul realizează lucrările respective.

Mergem mai departe, trebuie să discingem ce este plagiatul din perspectiva utilizării inteligenței artificiale și ce este frauda academică și sancțiunile pe care i le aplicăm. Astea sunt noile sfidări din perspectiva eticii academice ale universității de tip european, conchide prof. univ. dr. Mircea Duțu..

URMĂRIȚI EMISIUNEA DC EDU INTEGRAL:

Citește mai multe din Educatie
Citește mai multe din Educatie