Lucrătorii asiatici și localnicii din Clinceni și Bragadiru au găsit, într-o după amiază toridă, același refugiu. Râul Ciorogârla a devenit locul în care au râs, au mâncat, au cântat și au lăsat deoparte, pentru câteva ore, grija unei vieți trăite departe de casă.
Este cald, iar apa Ciorogârlei îi cheamă pe oameni pe mal.
FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea
Pe 16 august, localnici din Clinceni și Bragadiru și muncitori veniți din țări asiatice au ajuns în același loc, pentru câteva ore de răcoare și relaxare. Imaginile surprinse de Inquam Photos, prin fotograful Octav Ganea, arată o scenă care spune mult despre felul în care oamenii pot ajunge să se cunoască.
FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea
Unii se joacă în apă. Alții se stropesc și râd. Joacă volei, cântă și dansează. Telefoanele îi leagă, pentru câteva minute, de familiile aflate la mii de kilometri distanță. Pe ecran apar chipuri de acasă, iar cei aflați pe malul râului le arată locul în care își petrec ziua.
Pentru câteva ore, Ciorogârla devine mai mult decât un râu care traversează județul Ilfov. Devine un loc de întâlnire.
FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea
„N-avem treabă cu ei. Sunt comunicativi”
Un localnic privește cu naturalețe prezența muncitorilor asiatici. Spune că oamenii au devenit parte din peisajul locului și că relația dintre ei s-a construit deja.
„Sunt comunicativi, n-avem treabă cu ei. Își fac curățenie unde vin, își pun de mâncare, mănâncă, se joacă, pe urmă strâng tot și pleacă. E chiar foarte bine!”, spune el.
Localnicul își amintește și un moment petrecut în urmă cu două săptămâni.
„Am luat porumb de copt, am făcut noi și i-am chemat și pe ei. Oamenii nu știau cum să facă porumbul și le-am arătat noi”, spune el.
Așa începe apropierea dintre oameni. Printr-o invitație. Printr-o masă împărțită. Printr-un gest firesc. Pe malul râului, diferențele de limbă sau de cultură par să conteze mai puțin. Un porumb copt, un joc de volei și o baie în apă sunt suficiente pentru a crea o conversație.
FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea
O zi departe de muncă și de dorul de casă
Pentru muncitorii veniți din Asia, România este locul în care muncesc, dar și țara în care își trăiesc prezentul. O zi liberă înseamnă timp pentru prieteni, pentru relaxare și pentru legătura cu familia rămasă acasă.
În filmare, unul dintre bărbați vorbește la telefon cu cei dragi. Întoarce camera și le arată locul în care se află. Apa, oamenii din jur și prietenii cu care își petrece ziua ajung, pentru câteva minute, și pe ecranul unui telefon.
Este o imagine care spune ceva despre viața celor care au plecat departe pentru un loc de muncă. Între o zi de lucru și următoarea, ei caută momente care să le amintească de viața de acasă. Caută prieteni, locuri în care se simt bine și oameni care îi primesc fără întrebări.
FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea
„Venim aici să ne relaxăm și să ne răcorim. Este un loc foarte drăguț. Românii sunt oameni foarte de treabă. România este cea mai bună pentru mine!”, spune unul dintre muncitorii asiatici.
În jurul lui, ceilalți râd, se stropesc și se joacă. Nu este o zi obișnuită de lucru. Este o zi în care nimeni nu pare grăbit să plece.
Volei, muzică și râsete pe malul apei
Imaginile surprind energia unei zile de vară. Unii intră în apă. Alții rămân pe mal și urmăresc jocul. Se joacă volei, iar mingea trece de la un grup la altul. Cineva începe să cânte. Alții dansează și râd.
Nu toate cuvintele au nevoie de traducere. Un gest, un joc sau un cântec pot crea o legătură între oameni care au crescut în locuri diferite și care au ajuns să se întâlnească pe malul unui râu din Ilfov.
Aici, printre haine lăsate pe mal, telefoane și mâncare pregătită pentru o zi petrecută în aer liber, viața pare mai simplă. Oamenii stau împreună. Mănâncă. Vorbesc. Se joacă. La final, așa cum spune localnicul, își strâng lucrurile și pleacă.
FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea
Un loc mic, întâlniri care spun o poveste mai mare
Tot mai mulți lucrători străini aleg sau ajung să muncească în România, iar întâlnirile de acest fel arată o parte a vieții de zi cu zi care se vede mai rar în statistici. Integrarea nu se petrece doar la locul de muncă. Ea apare și în afara lui. Într-o curte, într-un parc, la o masă sau pe malul unui râu.
La Ciorogârla, povestea acestei zile începe cu nevoia de a scăpa de căldură. Continuă cu un joc de volei, cu apă aruncată în glumă și cu un porumb copt împărțit între oameni care nu se cunoșteau cu mult timp în urmă.