Conducerea Festivalului de la Veneția a anunțat o veste de zile mari: cea de a 76-a ediție (28 august - 7 septembrie) îl va onora pe Almodóvar cu un Leu de aur pentru întreaga carieră. Directorul Alberto Barbera și-a însoțit propunerea de un excepțional portret al cineastului iberic: "Almodóvar nu este numai cel mai mare și influent regizor spaniol după Buñuel, ci și autorul capabil să ne ofere cel mai articulat, controversat și provocator portret al Spaniei postfranchiste.
Teme transgresiunii, a dorinței și a identității sunt domeniul preferat al creației sale, îmbibate de un umor coroziv și camuflate într-o splendoare vizuală ce conferă nebănuite licăriri esteticii pop-art și de recuperare a kitschului. Iubirile triste, impulsul abandonului, incoerența dorinței, depresiile sfâșietoare se întâlnesc în filmele sale, la întretăierea dintre melodramă și parodia ei, atingând acele noduri de autenticitate emoțională capabile să răscumpere eventualele excese formale. Fără a uita că Almodóvar excelează mai ales în pictura unor portrete feminine incredibil de originale, în virtutea unei rare empatii care îi permite să reprezinte forța, bogăția emoțională și inevitabila vulnerabilitate, cu o autenticitte rară și impresionantă".
Vezi și: Sylvester Stallone: Nu m-am gândit că voi avea o carieră în film
Așa cum era de așteptat, dinS cuvintele prin care viitorul premiat a răspuns acestei propuneri, nu puteau lipsi nici emoția, nici umorul: "Acest Leu de aur este un cadou care mă copleșește și mă onorează. Păstrez amintiri nespus de frumoase ale Mostrei venețiene. Debutul meu internațional a avut loc aici, în 1983, cu Entre tinieblas (În întuneric). Era pentru prima oară când un film al meu călătorea dincolo de granițele Spaniei.
A fost botezul meu internațional, o experiență minunată, așa cum avea să fie și întoarcerea în 1988, cu Femei în pragul unei crize de nervi. Leul acesta va deveni mascota mea, alături de pisicile care mă înconjoară. Mulțumesc din inimă". De altfel, nu odată, Almodóvar a omagiat Italia și cultura ei în filmele sale. Nu mai departe decât în recentul Dolor y gloria a vrut să răsune cântecul Come sinfonia al Minei, pentru că, "în copilăria mea - va mărturisi el - muzica italiană și, mai ales, Mina, făceau parte din familie.
Cântecele ei, ca și ale Ornellei Vanone, evocau lumina Mediteranei, vara, raza care se strecoară într-o grotă". Un motiv în plus al iubirii pentru cineastul spaniol.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
