Daniel Chițoiu, „pedepsit” pentru că avocații l-au apărat prea mult. Bărbuceanu: Judecătorii, abuz care s-ar putea solda cu un dosar penal. Care e greșeala lor

Avocatul Bogdan Bărbuceanu, invitat la DCNews, a explicat un caz în care judecătorii au ținut cont, la stabilirea pedepsei, de demersurile făcute de avocații inculpatului. Este vorba despre cazul lui Daniel Chițoiu, fost ministru al Finanțelor și fost vicepremier, condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare, după ce instanța a apreciat, potrivit motivării, că avocații săi au tergiversat judecata prin formularea unor cereri și solicitări pe parcursul procesului. Demersuri complet legale și care țin de exercitarea dreptului la apărare, potrivit lui Bărbuceanu.

„Am auzit și eu despre această împrejurare, care a fost discutată în mediul juridic și criticată, bineînțeles, de majoritate. Este inadmisibil că o instanță a apreciat că se impune a fi sancționat într-un fel inculpatul în ceea ce privește individualizarea aplicării pedepsei pentru atitudinea avocaților”, a declarat avocatul Bogdan Bărbuceanu, în exclusivitate pentru DCNews.

„Apărarea inculpatului nu înseamnă decât aplicarea legii, acesta e rolul avocatului”

„Și aici nici măcar nu vorbim despre o atitudine necorespunzătoare, neetică, neprofesională, ci doar pentru că avocații și-ar fi permis 'să tergiverseze' cu diverse cereri de recuzare, de probe ș.a.m.d. Desigur, le formulau în favoarea inculpatului și ele sunt prevăzute în mod expres de Codul de procedură penală. Adică sunt mecanisme legale, acceptate și uzitate în mod curent de apărare, tocmai în favoarea inculpatului și a aplicării corecte a legii.

Apărarea inculpatului nu înseamnă decât aplicarea legii, acesta e rolul avocatului: de a face instanța să aplice în mod corect legea și de a-l determina pe inculpat, dacă vorbim despre cauzele penale, să folosească toate dispozițiile care îi sunt favorabile, prevăzute de lege”, a mai adăugat Bărbuceanu.

„Am văzut că și mari criminali, teroriști, oameni rău certați cu legea - și nu o persoană care a făcut un accident din culpă - au dreptul la un avocat. Avocații respectivi utilizează și ei toate mijloacele legale”, a apreciat jurnalistul Val Vâlcu.

Iar avocatul a replicat: „Bineînțeles, acesta este rolul nostru - de a invoca orice prevedere legală care poate fi folosită în interesul inculpatului. Și, până la urmă, nu privim doar interesul inculpatului, ci interesul justiției - a justiției penale, dacă ne raportăm la cazurile penale -, pentru că scopul acesteia este identificarea unei soluții în raport de dispozițiile legale”.

„O atitudine neprofesională, nelegală, inadmisibilă”

Magistrații în cauză au fost vizați de o acțiune disciplinară a Inspecției Judiciare, însă Bărbuceanu consideră că, în astfel de situații, sancțiunile aplicate sunt prea blânde și că poate fi pusă în discuție inclusiv răspunderea penală.

„O instanță de control judiciar să aprecieze că atitudinea aceasta, prin care un apărător ales uzitează de toate pârghiile legale pe care i le conferă Codul de procedură penală, este o atitudine necorespunzătoare pentru care trebuie sancționat într-un fel inculpatul este cel puțin neprofesională, nelegală, inadmisibilă. Ce este de remarcat aici este că, totuși, a intervenit Inspecția Judiciară și a sancționat. Și mai avem cazuri de genul acesta; într-adevăr, prea puțin sancționați și prea ușoare aceste sancțiuni, din perspectiva mea. Apreciez că astfel de sancțiuni aplicate judecătorilor sunt prea blânde.

Aici am putea să vorbim și despre o răspundere penală, pentru că avem în codul nostru penal infracțiunea de serviciu, și anume abuzul în serviciu, care presupune încălcarea legii de către un funcționar public - vorbim aici despre judecător - care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, încalcă o dispoziție legală. Acești judecători au încălcat Codul de procedură penală și ar fi fost pasibilă chiar o răspundere penală”, a mai spus Bărbuceanu.

Probe respinse pentru că avocatul „a deranjat”, a vorbit peste judecător

Bărbuceanu a mai declarat că eventualele abateri ale avocaților ar trebui sancționate în cazul în care acestea există, nu transferate asupra inculpatului. El a amintit că dreptul la apărare nu poate fi restrâns prin astfel de măsuri.

„Au mai fost cazuri și, de cele mai multe ori, din păcate, sunt cazuri care nu sunt motivate, așa cum au avut neinspirația acești magistrați să o facă și să motiveze pe aceste argumente soluția pe care au dat-o. Dar sunt cazuri când judecătorul, pur și simplu, apreciază că se impune respingerea unei probe, a unei cereri pe care avocatul o formulează tocmai pentru că acesta a avut o atitudine, în opinia judecătorului, necorespunzătoare, că a deranjat, poate că a vorbit peste judecător, lucruri care țin, până la urmă, de orgolii personale și nu de aplicarea legii procesuale penale.

Dacă avocații au avut o atitudine necorespunzătoare, „nu te răzbuni pe inculpat”

Instanța de fond nu a apreciat în sensul în care inculpatul trebuie să primească o pedeapsă mai mare, iar modalitatea de executare să fie executarea propriu-zisă. Dintr-o eroare incalificabilă și apreciez că o asemenea soluție este casabilă, există calea de atac extraordinară a recursului în casație și, dacă ar fi fost promovată, sunt convins că Înalta Curte ar fi criticat și sancționat o astfel de soluție, pentru că dreptul la apărare este un drept fundamental consacrat de Constituție, de legea penală, de legea procesuală penală, care nu poate fi restricționat în niciun fel.

Or avocații, să presupunem că ar fi avut o atitudine necorespunzătoare, dar înțeleg că nu s-a întâmplat acest lucru, trebuiau sancționați, și nu modalitatea de a te răzbuna pe inculpat, pentru că faptele, indiferent care sunt, sunt personale și sancțiunile trebuie să fie aplicate persoanelor care le-au săvârșit, dacă le-au săvârșit. Dar, din ce înțeleg din această motivare, nu e vorba despre o atitudine necorespunzătoare, ci s-a uzat de un drept absolut legal, profesional. Interesul instanței este aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii”, a mai explicat avocatul.