Antreprenorul român Dr. ing. Alexandru Jittu a dezvăluit că, după ce s-a stabilit în Canada, autoritățile din Winnipeg i-au oferit un grant de 500.000 de dolari pentru a-l convinge să nu plece, impresionate de potențialul său antreprenorial.
„Am ajuns pentru prima dată în Canada în 1994, ca emigrant cu pașaport românesc. M-am stabilit în Winnipeg, însă acolo nu exista prea multă industrie. Deși autoritățile locale au încercat să mă convingă să rămân, oferindu-mi un grant de 500.000 de dolari pentru a-mi dezvolta activitatea, am considerat că orașul nu oferea perspectivele pe care le căutam. Era o zonă preponderent agricolă și, în plus, clima era extrem de aspră. Spuneam în glumă că este un oraș pentru pinguini și urși polari, nu pentru oameni.
În iarna lui 1996, temperatura a coborât până la minus 74 de grade. Indiferent dacă vorbim despre Fahrenheit sau Celsius, era un frig cumplit, iar astfel de condiții au durat aproape trei săptămâni. Atunci am decis că nu mai pot rămâne acolo și m-am mutat în Statele Unite. Totuși, cariera mea în management a început, de fapt, în Canada.
„Industria României nu era un morman de fier vechi”
Am plecat din România după o perioadă în care am lucrat în industrie și am ocupat funcții de conducere. În cartea mea am povestit o parte dintre experiențe, însă nu am putut scrie totul, pentru că sunt subiecte foarte sensibile.
Noi, cei care lucram în industrie înainte de 1989 și imediat după aceea, eram implicați în totalitate în activitatea fabricilor. Nu aveam timp nici măcar să călătorim în Iugoslavia, Turcia sau în alte țări. Eram concentrați pe îndeplinirea planului de producție și pe export.
Am tratat întotdeauna această responsabilitate cu foarte mare seriozitate. Le spuneam colegilor și muncitorilor că, odată cu schimbările care urmau, va trebui să acordăm și mai multă atenție calității produselor. Din păcate, nu toată lumea a înțeles acest lucru.
De aceea, declarația premierului de atunci, potrivit căreia „industria României este un morman de fier vechi”, m-a revoltat profund. La Cugir aveam utilaje moderne, fabricate în Japonia, Statele Unite, Elveția și Marea Britanie. Erau unele dintre cele mai performante echipamente pe care le puteam obține. România se afla însă pe lista neagră a țărilor din Europa de Est, ceea ce însemna că nu aveam acces la cele mai avansate tehnologii existente la acel moment.
Șocul emigrării: experiența și diploma nu valorau aproape nimic
Perioada de adaptare în Canada a fost una extrem de dificilă. Cel mai greu a fost faptul că experiența profesională acumulată în România nu era recunoscută aproape deloc. Am încercat inclusiv să lucrez ca voluntar, însă eram refuzat pentru că nu aveam „experiență canadiană”.
Un alt șoc a fost echivalarea diplomei. În Canada nu poți folosi titulatura de inginer dacă nu ești membru al asociației inginerilor profesioniști. Pentru a obține această recunoaștere, a trebuit să susțin două examene extrem de dificile. Erau probe scrise, elaborate de profesori americani, însă pregătirea pe care am primit-o la Cluj a fost foarte bună și am promovat ambele examene din prima încercare.
Desigur, examenele au fost în limba engleză. Eu vorbeam deja engleza, obținusem certificarea TOEFL încă din 1990, când lucram la uzină și am fost trimis la București pentru examen. Totuși, era o diferență uriașă între engleza generală și cea tehnică sau juridică, pe care nici astăzi nu pot spune că o stăpânesc perfect.
Mulți emigranți au trecut prin experiențe similare. Au fost femei care nici măcar nu erau angajate să spele vase într-un restaurant pentru că nu aveau experiență canadiană. Acest lucru s-a întâmplat în Canada. În Statele Unite, din câte am observat, situația era diferită. Cei care au ajuns acolo prin loteria vizelor au beneficiat de o integrare mai ușoară și de sprijin din partea comunității românești.
În Canada, în schimb, românii erau puțini, iar cei stabiliți acolo de mult timp aparțineau unei generații diferite. Există, de altfel, o ruptură destul de mare între generațiile din diaspora, iar acest lucru se simte și astăzi”, a explicat antreprenorul dr. ing. Alexandru Jittu, în cadrul emsiunii „Diaspora creativă – gânduri pentru ACASĂ”.