Henry Kissinger, secretar de stat în mandatele președinților Nixon și Ford, a făcut cunoscut acest concept în epoca modernă, a recunoscut că politica internațională e un joc de interese și putere, nu ține de idealuri și moralitate.
La două săptămâni după ce Donald Trump a dezlănțuit Epic Fury, blocul comunitar european e încă spectator la conflictul din Golf. Parisul, Berlinul, Bruxellesul au acționat cu prudență, în declarații, fără să intervină militar.
O decizie de realpolitik: minimizează riscurile, inclusiv de lovituri asimetrice cum ar fi atentatele și sabotajele, evită pierderile, lasă SUA și Israelul să elimine regimul criminal de la Teheran, speră în reluarea afacerilor cu succesorul acestuia. Dacă finalul e asemănător cu cel al războiului rece, am jucat o carte câștigătoare. Statele Unite au dus greul confruntării cu URSS, statele UE au profitat de prăbușirea comunismului, pot profita și de prăbușirea ayatolahilor, dacă izbucnește revolta în Iran. În cazul în care războiul din Golf se prelungește, însă, pierderile economice sunt uriașe, iar riscurile politice de asemenea: criza petrolului aduce UE la mâna Rusiei.
Tot în termeni de realpolitik (interese și putere), putem analiza cum arată ultimele două săptămâni pentru europeni. Nave comerciale grecești, daneze, germane și malteze au fost lovite de iranieni, fără să existe un răspuns al UE. Baze militare italiene, franceze și olandeze din Orientul Apropiat au fost atacate, reacția nu a venit. Dacă nu e o strategie aleasă de comun acord cu Emiratele, Qatarul și Kuweitul, non-acțiunea e semn de slăbiciune, nu de forță. Marea putere europeană nu face nimic pentru a-și proteja aliații, pentru a rezolva criza care o afectează direct, după ce Gardienii revoluției au luat ostatice navele din strâmtoarea Ormuz.
Strict din punct de vedere al interesului unei mari puteri petem vorbi și de reputația industriei de armament. Când un avion, o rachetă sau o dronă este folosită pe câmpul de luptă, cumpărătorii au dovada că funcționează în condiții reale, nu doar în teste sau simulări. Experiența dobândită în condiții de luptă permite producătorilor să-și îmbunătățească rapid sistemele, făcându-le mai atractive pe piața internațională.
F35, F18, A-10, B2 domină cerul Iranului, americanii și israelienii folosesc sute de drone LUCAS și Reaper, rachete Tomahawk pe zi, în teatrele de operații din Golf. Avioanele Rafale, Eurofighter, Gripen așteaptă Salonul aeronautic de la Le Bourget... Țările UE au exportat an trecut armament în valoare de aproximativ 15–20 miliarde USD, SUA între 70–80 miliarde USD. Sunt șanse ca raportul să se schimbe, după noul război din Golf?