Rățușca cea urâtă a învățat, încă de la o vârstă fragedă, să se considere inadecvată și este atât de convinsă de viziunea ei asupra lucrurilor încât, când își vede propria imagine de lebădă reflectată în apă, nici nu se recunoaște la început.
Un mecanism nu foarte diferit de cel care se activează la mulți oameni care, din cele mai variate motive, au învățat să se vadă urâți și să se comporte ca atare, subjugându-și propriile merite și întărind tot mai mult imaginea devalorizantă pe care o au despre ei înșiși.
Majoritatea oamenilor se acceptă aşa cum sunt, dar sunt și persoane adulte care ajung ”dependente” de operaţiile estetice, pentru că în permanenţă vor găsi ceva de corectat în look-ul lor.
Potrivit România TV, medicul psihiatru Anamaria Ciubară a explicat că tulburarea dismorfică corporală (TDC), denumită și ”sindromul urâțeniei”, începe de obicei în copilărie, odată cu conştientizarea ”defectului cheie”.
O influență majoră o au și rețelele sociale, dar și de filtrele de înfrumusețare, folosite în exces. Cu timp, acestea ajung să provoace dependență, adolescenții ajung să fie nemulțumiți de modul în care arată în realitate.
Comportamentul persoanei în cauză devine obsesiv-compulsiv, putând-se manifesta strict în legătură cu acel defect (de exemplu, când într-o conversaţie cu prietenii survine ca subiect ceva înrudit) sau poate fi permanent – la acele persoane plăcute ca aspect, însă care se percep ca hidoase, având probleme în a interacţiona cu cei din jur.
În acest caz se asociază bulimia sau anorexia de cele mai multe ori, tulburări maniacale, iar un consult de specialitate va indica terapia cu antidepresive.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
