Provocarea prăjiturilor face furori pe TikTok: De ce unii copii împart și alții nu

Autor: Alexandra Curtache

Totul începe cu trei farfurii acoperite – două pentru părinți, una pentru copil. Când capacele se ridică, copilul descoperă două prăjituri, unul dintre părinți are una, iar celălalt, nimic. Fără niciun îndemn, copilul este lăsat să decidă: va împărți sau nu?

Rezultatele, postate pe TikTok, variază de la gesturi duioase de generozitate, până la momente amuzante în care cei mici păstrează ambele prăjituri pentru ei.

A împărți, o superputere în formare

Să împarți este mai mult decât un simplu gest: este un comportament prosocial complex, care presupune recunoașterea nevoilor altora, controlul impulsurilor și înțelegerea echității. Psihologii susțin că aceste abilități se dezvoltă progresiv în primii ani de viață.

Un copil care nu oferă una dintre prăjituri nu este, neapărat, egoist, ci poate pur și simplu nu are încă toate „piesele de puzzle” cognitive dezvoltate pentru a acționa astfel. În esență, copiii mici trebuie:

- să observe că au mai mult decât ceilalți

- să își controleze dorința imediată de a consuma totul

- să înțeleagă că părintele fără prăjitură și-ar dori una

Cum definesc copiii corectitudinea?

Pentru cei mici, „corect” înseamnă egal. Atunci când observă că un părinte nu are prăjitură, mulți copii aleg să echilibreze balanța – nu pentru că au fost învățați neapărat să facă asta, ci pentru că ideea de justiție înseamnă „toți să aibă la fel”.

Totuși, provocarea nu e întotdeauna despre raționamente logice. Unii copii își urmează instinctul sau se lasă influențați de reacțiile emoționale ale părinților. Iar atunci când prăjitura este în joc, tentația e mare.

Prăjitura sau broccoli?

Interesant este că o prăjitură – o resursă valoroasă din perspectiva copilului – este mai greu de împărțit decât o legumă precum broccoli. În același timp, simpla recunoaștere a unei diferențe numerice (două vs. unul sau zero) se bazează pe abilitatea de subitizare – adică recunoașterea rapidă a numărului de obiecte fără a le număra efectiv.

Când setul devine mai mare de patru obiecte, capacitatea de a evalua corect scade, iar comportamentele de împărțire se diminuează. A învăța copiii să numere poate, așadar, susține împărțirea în moduri surprinzătoare.

Emoțiile părinților contează

În multe dintre clipurile virale, părinții nu doar acceptă pasiv situația, ci mimează o ușoară tristețe sau exprimă surpriza în fața farfuriei goale. Aceste reacții emoționale sunt adesea observate și interpretate de copii, care acționează pentru a repara „nedreptatea”.

Conceptul de teoria minții – capacitatea de a înțelege dorințele și intențiile altora – este esențial aici. Copiii care pot „citi” dorința părintelui de a avea o prăjitură sunt mai predispuși să acționeze empatic.

Frații: avantaj în antrenamentul generozității?

Mulți glumesc pe TikTok că „doar copiii singuri la părinți nu împart”. Deși este o generalizare, studiile arată că micuții cu frați au, într-adevăr, mai multe ocazii de a învăța și exersa comportamente de împărțire.

Totuși, diferențele se estompează odată cu vârsta. La 3-4 ani, copiii singuri la părinți sunt ușor mai puțin generoși, dar la 5-6 ani nu mai există diferențe notabile. De altfel, și copiii singuri pot învăța să împartă prin alte contexte – în special prin joaca cu prietenii, verișorii sau colegii de grădiniță.

Un joc amuzant cu implicații profunde

„Provocarea prăjiturilor” nu este doar o distracție simpatică de pe TikTok – este o fereastră spre lumea interioară a copilului, cu toate luptele și progresul său cognitiv și emoțional.

Dacă ești părinte și te întrebi dacă micuțul tău ar împărți, nu ai decât să încerci. Poate vei primi o prăjitură înapoi… sau poate doar un zâmbet vinovat și două prăjituri dispărute rapid. Oricum ar fi, e un moment de conectare, observație și – de ce nu – o lecție dulce despre empatie.