Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, adoptată în 12 martie 1990, solicita interzicerea accesului la funcții publice timp de 10 ani pentru foștii membri de conducere ai Partidului Comunist, dizolvat în decembrie 1989.
Măsura lustrației îl viza în primul rând pe președintele CFSN. Astăzi, propagandiștii internetului, încercând să-l victimizeze pe fostul secretar de partid așa cum au făcut-o cu Fritz, i-ar fi spus Punctului 8, ”Amendamentul Iliescu”.
Punctul 8 a avut un efect puternic, dar exact pe dos față de intenția inițiatorului, George Șerban, viitor membru PNȚCD. I-a adus lui Iliescu minimum 8 milioane de votanți, adică membrii PCR și familiile acestora, care s-au temut că începe un deceniu iacobin, care ar i-ar fi lovit și pe ei, nu doar pe șefii partidului. La alegerile din mai 90, Iliescu a luat 80%, iar partidul său 60 de procente.
De Fritz și disperarea sa de a-și păstra postul de primar, râde lumea. La fel de PNȚCD, care n-a mai apucat acest secol, a dispărut în ultimul an al secolului trecut. Au rămas să lupte cu comunismul USR, Bolojan și, mai nou, omul forte al Dreptei europene, Siegfried Mureșan. Culmea, acesta are un traiect politic care îl face numai bun să primească, în aplauzele organizației de bază, carnetul PCR.
Așa era numit, înainte de 1989, sistemul de Pile Cunoștințe Relații care îl plasa în posturi de conducere pe câte un mediocru , în vreme ce candidații fără ”carnet” PCR erau dați la o parte.
Tânărul Siegfried ajunge în poziția bine plătită de parlamentar la Bruxelles fără să facă niciun efort democratic. Este pus și nu ales, urcă scara onorurilor, cum spuneau romanii, fără să se distingă în luptă. Nu lipește afișe, nu colindă satele patriei, în confruntări electorale la firul ierbii, nu își cunoaște colegii de partid, care află că sunt colegi de listă cu Mureșan abia după ce se retrage Elena Băsescu din cursă. Pus pe o poziție eligibilă, deasupra lui Theodor Bachonschi, intelectual cu operă în biblioteci și ministru de Externe, într-o perioadă dificilă. Adrian Rădulescu, fostul ministru al Agriculturii, spune că în PMP a fost adus de servicii și băgat pe gât. Băsescu recunoaște că l-a parașutat pe listă.
Mureșan se dă de gol, când e acuzat că a primit bani negri pentru campania din 2014. ”Toți ne chinuiam să face rost de bani pentru domnul Siegfried Mureșan”, spune Elena Udrea. Iar Siegfried recunoaște că a venit la masa pusă: ”Nu știam atunci, nu știu nici acum dacă și cum au finanțat ei campania”.
Ei…adică era campania lor, se poate interpreta, eu doar le-am făcut favoarea să deschid lista. Sau: e treaba sclavilor să se murdărească aducându-mi ofranda, ce știu eu, marele Raportor, care mă ocup de banii Uniunii și învârt comisarii UE pe degete, ce mă interesează cine îmi plătește afișele și postacii?
Acum, că l-au pus Bolojan și Fritz în onoranta poziție de candidat la învestitura de premier, se comport exact ca un membru PCR. Nu are voturi, dar are pile la Weber, cunoștințe la Standard&Poors și relații la Fitch. Așa lasă să se înțeleagă. Dacă nu îl pune premier, Parlamentul democratic ales va fi vinovat dacă românii vor fi pedepsiți de agențiile de rating. Aici nici măcar nu poate nega, este modus operandi la Siegfried Mureșan. Ultima dată când și-a folosit pilele și relațiile la Comisie a fost când a vrut să taie fondurile PNRR, pentru că a rămas fără fotoliul de primar un alt membru PCR, la Timișoara.