Mutu, un geniu al răului

Eu nu cred că revenirea lui Mutu la naţională va fi benefică! Ok, dacă voi fi un profet mincinos, voi suporta cu plăcere înjurăturile. Adrian Mutu nu se poate schimba, deşi poate încearcă. Dovada cea mai clară: după ce a scăpat de suspendarea din cauza sibutraminei, l-a bătut pe oaspătarul albanez şi s-a certat cu antrenorul Fiorentinei, Sinişa Mihajlovici. Mutu are o genă a răului în el, care, din când în când, iese la suprafaţă.

Pacea relativă dintre Răzvan Lucescu şi Adrian Mutu va ţine până la primul motiv de conflict, oricât de mic. Fractura dintre cei doi este mult prea adâncă şi veche. S-a calcifiat. Timp de 527 de zile nu şi-au mai vorbit. Şi deodată, s-au împăcat brusc. Pleosc! Nu pot să cred că de acum încolo între cei doi va fi numai lapte şi miere. „Dacă nu ne putem avea bine, putem acţiona în echipă pentru ceva important pentru amândoi”, i-ar fi spus Răzvan. Interesant! Asta sună mai mult a pact de neagresiune decât a împăcare. Un eşec în Bosnia, cu Mutu în teren, va da apă la moară selecţionerului, care, iată, va demonstra că nici cu „Briliantul” în echipă nu s-a putut face nimic. Un succes la Zenica, va umfla pânzele fotbalistului, care nu-i va ierta lui Lucescu junior că l-a ignorat atât timp. Ceva de genul: ai văzut că fără mine eşti mort? Scuzele pe care şi le-ar fi cerut Mutu în cantonament, faţă de selecţioner şi faţă de coechipieri, sunt doar un armistiţiu, nu se ştie pentru ce perioadă. Adrian este prea matur să se mai schimbe, pentru că dintotdeauna a fost la fel. Un geniu, dar de multe ori al răului.