Iliuță Minciună nu e doar personajul unui basm scris de Alexandru Mitru, ci și un fost premier al României. I s-ar potrivi mai bine Bolojan Ipocrizie, dar nu am găsit un corespondent literar, autorii de basme pentru copii nu au abordat încă tehnicile de manipulare folosite de politicieni pentru a vinde basme adulților.
În povestirea lui Al. Mitru, ”Banul muncit”, fierarul Petcu, văzând că Iliuță, fiul său, nu face nimic toată ziua, îi cere să plece de acasă și să nu se întoarcă până nu va câștiga singur un galben. Iliuță Minciună ia banul de la mama sa și îl dă tatălui, care se prinde de păcăleală și aruncă galbenul în foc. Iliuță Minciună nu se apleacă să-l ridice, decât după ce faza se repetă de câteva ori, iar el vine în sfârșit acasă cu un ban muncit.
Iliuță al nostru, din Oradea, nu a luat banul doar de la propria sa mamă, ci de la mamele tuturor celorlalți copii din România, prin tva și prin tot felul de alte taxe și impozite. Și nu așteaptă să îl arunce în foc cine știe ce fierar, îl topește chiar el pe propagandă, preț de vreo 1,4 milioane, cât a costat ultimul FestiFall organizat de primăria sa de suflet, ca să încălzească suflețelul influencerilor lui Bolojan cu câte 14.000 de euro de căciulă.
Cât tupeu, cât jeg moral încap în discursul de la o televiziune hashtag, în care demască o acțiune de protocol ce ”ar fi spart aproape 200.000 de euro” la ANCOM, dacă nu venea Salvatorul bugetelor să o oprească cu pieptul dezgolit, în ultima sa ședință de guvern. Rostit pe un ton înalt, de om care face uitat că tocmai a dat 340.000 de euro pentru o acțiune similară. Într-un caz, era vorba de sprijinirea candidaturii României în Consiliul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, în celălalt de candidatura României în Consiliul Francofoniei.
Diferența o fac circa 80.000 de euro (la Telecomunicații era mai puțin, dar a manipulat Bolojan cifrele să pară mai mult. Cei ”aproape 200 de mii” erau, de fapt, fix 160.000, dar nu-l oprește nimeni să pună un deget pe cântar, ca precupeața hoață, la televiziunea sa de casă). La Francofonie, 300.000 erau 300 de mii în cap. Iar candidatul era un rezist, ca și el: Dacian Cioloș; la Telecomunicații nu conta, era un necunoscut care putea servi ca material de fake-news, nu-l apăra nimeni din divizia propagandă-hashtag.
Să nu ne înțelegem greșit: ambele candidaturi trebuie promovate, dacă Cioloș are șanse e foarte bine că a fost susținut și la fel trebuie susținută candidatura la UIT. Jegos e modul de a face fake-news, de a se face foc și pară pe cheltuitori, în vreme ce toată construcția sa de imagine e o imensă cheltuire de ban muncit de alții.