Cercetările cele mai recente, care pot fi consultate în lucrările lansate joi de NASA într-o conferință de presă, arată că există o mare posibilitate ca organisme vii să existe în oceanele lunilor planetelor. Joi s-a discutat, în cadrul conferinței, îndeosebi despre Europa, luna lui Jupiter, despre care se crede că poate permite existența vieții. Concluzia vine ca urmare a descoperirii unui ocean în jurul acestei luni, similar cu cel existent în jurul Enceladus, luna lui Saturn. Cele două oceane sunt protejate de un înveliș de gheață, la bază apa fiind caldă. Datorită reacțiilor dintre apa caldă și roci, organisme vii pot trăi acolo datorită energiei chimice și în lipsa luminii soarelui. Cu toate acestea, încă nu au fost descoperite astfel de organisme. Oamenii de știință sunt însă siguri că, în cazul oceanului Europei, care conține hidrogen în cantități suficiente și în concentrații optime – hidrogenul fiind o sursă incredibilă pentru microbi -, există acolo cel puțin microbi. Aceștia speră ca în afară de bacterii să mai găsească și „ceva mai mare”.
Două misiuni veterane ale NASA oferă noi detalii despre lunile de gheață, purtătoare de oceane ale planetelor Jupiter și Saturn, sporind și mai mult interesul științific pentru acestea și pentru alte „lumi de ocean“ în sistemul nostru solar și dincolo de el. Constatările sunt prezentate în lucrări publicate joi de către cercetători NASA din misiunile Cassini pentru Saturn și Hubble Space Telescope pentru Jupiter.
În lucrări, oamenii de știință din misiunea Cassini anunță că o formă de energie chimică care permite existența vieții pare să existe pe Luna lui Saturn – Enceladus -, iar cercetătorii Hubble raportează dovezi suplimentare referitoare la norii ce erup din Europa, luna lui Jupiter.
„Acesta este cel mai apropiat punct la care am ajuns până în prezent pentru a identifica un loc cu unele dintre ingredientele necesare pentru un mediu locuibil“, a declarat Thomas Zurbuchen, administratorul asociat al Direcției Misiunii de Știință din cadrul NASA. „Aceste rezultate demonstrează natura interconectată a misiunilor științifice ale NASA, care ne apropie de răspunsul la întrebarea dacă suntem într-adevăr singuri sau nu”.
[citeste si]
Lucrarea cercetătorilor din misiunea Cassini, publicată în revista Science, indică faptul că hidrogenul gazos, care ar putea oferi o sursă de energie chimică pentru viață, se evaporă în oceanul subteran al Enceladus din activitatea hidrotermală de pe fundul mării.
Prezența hidrogenului amplu în oceanul Lunii înseamnă că microbii - dacă există acolo vreunii – l-ar putea folosi pentru a obține energie prin combinarea hidrogenului cu dioxid de carbon dizolvat în apă. Această reacție chimică, ce este cunoscută sub numele de „metanogeneză“ deoarece produce metan ca produs secundar, este rădăcina arborelui vieții pe Pământ, și este posibil ca aceasta să fi fost chiar critică pentru originea vieții pe planeta noastră.
Viața, așa cum o știm, are nevoie de trei ingrediente principale: apă în stare lichidă, o sursă de energie pentru metabolism și de ingredientele chimice potrivite - în primul rând carbon, hidrogen, azot, oxigen, fosfor și sulf. Cu această constatare, Cassini a arătat că Enceladus - o lună mică, de gheață, aflată la un miliard de mile mai departe de Soare decât Pământul - are aproape toate aceste ingrediente pentru a fi locuibilă. Cassini încă nu a arătat că fosforul și sulful sunt prezente în ocean, dar oamenii de știință suspectează ca ele să fie, deoarece miezul stâncos al Enceladus este considerat a fi, din punct de vedere chimic, similar cu meteoriți care conțin cele două elemente.
„Confirmarea că există energia chimică necesară pentru viață în oceanul unei Luni mici de-a lui Saturn este un reper important în căutarea noastră de lumi locuibile dincolo de Pământ“, a declarat Linda Spilker, om de știință în cadrul proiectului Cassini.
.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
