Dirijorul și compozitorul român, Sergiu Celibidache, estre omagiat, joi, de Google printr-un logo special, la 100 de ani de la nașterea acestuia. Celibidache s-a născut la Roman, pe 28 iunie 1912 şi a murit în Franţa, în 1996.
După adolescenţa petrecută la la Iaşi, unde a luat lecţii de pian şi compoziţie, Celibidache se înscrie la cursurile de filosofie şi matematică ale Universităţii din Bucureşti. La a vârsta de 18 ani s-a produs ruptura de tatăl sau, Demostene, un influent ofiţer de cavalerie si prefect al regiunii, care prevăzuse pentru fiul său, inzestrat cu o inteligenţă iesită din comun, o carieră politică. Însă Sergiu Celibidache vroia cu orice preţ să devină muzician. În cele din urmă, Celibidache părăseşte casa parintească pentru totdeauna, scrie fundatia-celibidache.com.
A studiat matematica, filozofia şi muzica în Iaşi, iar după despăţirea de familia sa şi-a continuat studiile la Bucureşti, câştigându-şi existenţa în calitate de pianist corepetitor la o şcoală de dans.
Sergiu Celibidache este nevoit încă de tânăr să se întreţină singur şi pentru a-şi câştiga existenţa în 1940 lucrează, printre altele, ca pianist corepetitor al unui dansator, acompaniindu-l în turneele sale. El se dedică însă în continuare compoziţiei propriilor lucrări, dar începe şi să dirijeze; pentru început, corurile lucrătorilor feroviari şi ale controlorilor de tramvai. La acel moment, el se consideră întâi de toate compozito.
Devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcţie, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine şef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepţională exigenţă artistică, nu totdeauna comodă pentru componenţii unei orchestre. Suferă o mare deziluzie când aceştia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viaţă, ca succesor al lui Furtwängler, potrivit Wikipedia.
Un fapt mai puţin cunoscut este faptul că înregistrările pe discuri cu concertele conduse de Sergiu Celibidache sunt foarte rare, dirijorul refuzând constant astfel de înregistrări. Considera discurile drept nişte "clătite cântătoare". Maniera sa dirijorală originală putea fi "savurată" doar în sala de concerte, de aceea Celibidache socotea că a asista la un concert însemna să iei parte la momentul în care "ia naştere muzica". Timp de 40 de ani nu au existat înregistrări din concertele lui Sergiu Celibidache. După moartea sa, pe piaţă au apărut mai multe CD-uri şi înregistrări video, pe care Celibidache le-a permis în timpul vieţii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
