Cosmin Alexandrescu, președintele Asociației Profesionale a Medicilor de Ambulator, susține într-o scrisoare deschisă că medicii sunt dresați să muncească pe plantația șefilor de clinici.
”Ființa neamului nostru este marcată irevocabil de două mituri: unul este cel al Mioriței, al împăcării cu soarta, iar cel de-al doilea este cel al Meșterului Manole, al eternei reconstrucții. Probabil că ambele se aplică și evoluției sistemului sanitar din România anilor postrevoluționari. Ultimii doi ani au fost marcați de ideea schimbării legii sănătății, de ideea schimbării paradigmei ce stă la baza sistemului. Se părea că această idee are șanse să dea roade, mai ales că se anunța și un sacrificiu: Raed Arafat urma să joace rolul Anei lui Manole. Poporul însă s-a răzvrătit, sacrificiul nu a mai avut loc, roata istoriei s-a învârtit și în loc de schimbarea legii sănătății s-a schimbat guvernarea. Un nou ministru s-a înscăunat. De fapt a revenit pe tron precum un Alexandru Lăpușneanu. Iar proiectul noii legi a fost aruncat la gunoi. Se pare că Legea 95 este încă actuală, precum actual este și marasmul sistemului. Și totuși că Legea 95 va trebui modificată pe ici, pe acolo și anume prin punctele sale esențiale. Indiferenți la declarațiile politice, la schimbările de regim politic, pacienții noștri se încăpățânează să moară mai devreme decât ar trebui. Suntem fruntași pe Uniune la mortalitate infantilă, la speranța de viață suntem primii din coadă, avem medalia de aur la tuberculoză, boli cardiovasculare, cancer… Este evident că trebuie schimbat ceva. Probabil totul. Ar trebui să începem cu sistemul de învățământ medical, osificat în clientelism și nepotism, cu dinastii mai tari decât Mușatinii, cu o încremenire în mentalități etatiste și ignorare a nevoilor reale pacienților. Ar trebui schimbat ceva în rezidențiat, unde se continuă practic mentalitatea din facultăți. Pe tinerii noștri medici nu îi învață nimeni demnitatea unei profesiuni liberale, demnitatea lui ”NU”, sau pe cea a lui ”sic volo”. În schimb avem magiștri în dialectică marxistă, în negarea negației, în ascultarea preasupusă și în elasticitatea coloanei. Din păcate medicii noștri sunt dresați să asculte ce spun cei Mari, să muncească pe plantația șefilor de clinici dacă vor să spere la un posibil post de vechil pentru început, dar cu speranța preluării plantației peste 25 de ani. Prost plătiți, munciți și permanent hăituiți de o presă sanguinară ce lansează false ținte medicale atunci când trebuie să abatem atenția de la politic. Pacientul este declarat centrul sistemului. Este axul în jurul cărui gravitează totul. Adică pentru EL se fac contracte oneroase de medicamente și produse medicale, pentru el se cumpără elicoptere și ambulanțe, pentru el face totul… Și el continuă să fie nemulțumit, să acuze de malpraxis (uneori fondat, alteori nu), să moară. Ce putem face noi? Cum putem ieși din acest cerc permanent vicios? Este evident că avem nevoie de un sacrificiu. Și acel sacrificiu nu mai trebuie să fie al omului bolnav ce își caută sănătatea. Și nici al medicului îndemnat de președinte să-și caute o țară mai primitoare. Vremea aceea a trecut. Avem nevoie de un adevărat mesager către Zamolxis. Probabil… un ministru ar fi cel mai nimerit. Un ministru care să dorească să schimbe sistemul cu adevărat. Un ministru care să dorească să croiască haine potrivite pentru un corp vlăguit și care să înțeleagă că se va ciocni de o rezistență imensă din partea celor mulțumiți de actuala stare. Și mai ales un ministru care să înțeleagă că își pune în joc întreaga carieră politică. Gambitul, adică sacrificiul pe care este obligat să îl facă îl poate duce spre două direcții: spre Olimp, căci de va reuși are deschisă calea spre vârful politicii, putând ajunge premier sau președinte, ori, dacă nu, se va alătura unui întreg perete cu portrete de la etajul 3 din Ministerul Sănătății, al celor ce nu au reușit nimic. Domnule Nicolaescu ești pregătit? Sau așteptăm din nou pe cineva mai înalt?”, scrie Cosmin Alexandrescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
