Refugiu monden în comunism. Unde se ascundeau vedetele din România

Dacă în zilele noastre, vedetele autohtone aleg să se ascundă de ochii presei în diferite destinații exotice, cât mai departe de ochii presei, iată că în comunism lucrurile stăteau diferit.

Celebritățile vremii alegeau drept loc pentru relaxare un peisaj superb – satul de vacanță 2 Mai (Constanța).

Prin anii `70, stațiunea era frecventată de mai multe categorii de oameni: elevi și studenți, oameni trecuți de 35 de ani și persoane de vârsta a treia. De asemenea, nu mic era și numărul vedetelor – poeți, prozatori, pictori, muzicieni, compozitori de muzică simfonică sau actori. Printre aceștia se numărau și Johnny Răducanu, Irina Petrescu, Virgil Ogășanu, Mircea Florian. Ei alegeau acest loc pentru că era liniștit, plaja era vastă și aproape pustie, iar mediul foarte prietenos. 2 Mai era o destinație excelentă pentru oamenii care evitau fasciculul de lumină al Puterii.

Vedetele se comportau natural

Dan Ciachir, în cartea sa ”Când moare o epocă”, apărută în 2013, își amintește cum se comportau vedetele vremii în comunism când se aflau în vacanță la 2 Mai.

”... impunea numărul mare de prezențe mondene sau publice. De la poeți și prozatori consacrați la redactori care apăreau pe ecranele singurului post de televiziune existent pe atunci. Însă erau și pictori și muzicieni, de la compozitori de muzică simfonică la Johnny Răducanu. Mi s-a întâmplat, în mica piață din centrul 2 Mai-ului, să cumpăr fructe de pe aceeași tarabă cu Irina Petrescu și Virgil Ogășanu, care se comportau cât se poate de natural și nu trăgeau cu ochiul să vadă dacă lumea îi recunoaște; meteahnă tipică la actori...”, scrie Dan Chiachir în cartea sa.

Cum își răsfățau simțurile vedetele

La 2 Mai, pentru a înveseli atmosfera, se consumau două băuturi – Murfatlarul ”cu corăbioare”, în sticle de un litru, alb sau roșu, falsificat în cantități industriale și votca românească. Oamenii petreceau din noapte și până în zori, iar distracția se termina de obicei cu o baie în mare. Toată lumea era fericită și se simțea bine. Nici vorbă de supărare sau de certuri și altercații.

Dan Ciachir conchide prima parte a cărții sale cu o scurtă definiție a ceea ce a fost cândva 2 Mai –”o stare de spirit și o alternativă. Pentru că s-a născut ca un refugiu și ca un refuz. La 2 Mai nu se putea adapta oricine, după cum un doimaist autentic nu s-ar fi acomodat pe litoralul oficial decât cu greutate și cu strângere de inimă.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News